Pierdere de timp fraţilor, pierdere de timp. Acum două zile, am discutat cu un părinte de la o mănăstire problema aceasta legată de teoria PP şi teoria PS. A început să-mi zâmbească, spunându-mi că ar trebui să mă preocupe alte probleme mult mai importante decât acestea, repectiv păcatele mele, legătura mea cu Hristos şi cu aproapele meu, ce fac eu să fiu plăcut lui Hristos şi cum slujesc aproapelui. Apoi a continuat ideea că poţi crede în oricare din cele două teorii, asta cu nimic nu-ţi va împiedica mântuirea, căci nicăieri nu ai să găsesâşti o aseamenea condiţie necesară mântuirii. Într-un cuvând mi-a dat de înţeles că mă preocupă lucruri deşarte. În final mi-a amintit de Columb şi călătoria lui în jurul Pământului şi de faptul că Mântuitorul s-a întrupat pe Pământ şi nu pe o altă planetă şi că Pământul din punct de vedere duhovnicesc este centrul universului. Apoi mi-a lăsat libertatea de a trage o concluzie, fără a încerca să mă convingă care din cele două teorii sunt adevărate...

ps: deşi am dorit să păstrez anonimatul părintelui, doresc să precizez că este un părinte tânăr foarte ducumentat, un trăitor al rugăciunii şi al vieţii de mănăstire