Pocainta ca Taina se deosebeste de pocainta ca virtute si stare. Ca virtute o gasim la toate popoarele si pretutindeni, deoarece omul a avut totdeauna constiinta pacatoseniei, indata dupa caderea lui in pacat. Adam, dupa ce pacatuieste, se caieste si se ascunde de la fata lui Dumnezeu. De asemenea se caieste si imparatul David dupa savarsirea pacatului cu femeia lui Urie; se caiesc si ninivitenii. Cainta s-a manifestat diferit in decursul vremii: prin ruperea hainelor, prin imbracarea in sac si punerea de cenusa pe cap, prin post aspru, rugaciune, plans, jertfe, marturisirea publica a pacatelor etc. Prin toate acestea se urmarea manifestarea umilintei si dorinta de a obtine iertarea pacatelor savarsite, pentru a intra in comuniune cu divinitatea. Intr-un fel, si cainta crestina are acest scop. Dar alaturi de caita crestina gasim si o marturisire si o promisiune de indreptare.
|