"Iubirea adevărată nu este niciodată o nevoie.
Și nu numai. Am văzut că, pentru a porni pe drumul unei iubiri adevărate, e nevoie să renunțăm mai întâi la propriile nevoi.
Mulți consideră relația de cuplu un loc în care să-și satisfacă propriile nevoi neîmplinite, mai ales nevoia de dragoste. Ei sunt îndrăgostiți de ideea de iubire! Câți bărbați, câte femei nu cred că iubesc pentru că sunt buni, înțelegători, afectuoși, dar ei se poartă așa pentru că sunt îndrăgostiți de imaginea de bunătate sau de plăcere pe care și-o creează. Sunt îndrăgostiți de ei înșiși, de imaginea de afecțiune, de iubire.
Dar iubirea nu este nimic din toate acestea.
O iubire adevărată, deseori, presupune un comportament sever și o muncă dură. Munca adevăratei iubiri nu se oprește la imaginile de bunătate, nici la cele de răutate, de egoism. Se încadrează, pur și simplu, într-o altă dimensiune, se situează la un alt nivel: acela al conștiinței. Conștiința nu este bună, nici plăcută, nici rea: este conștiință. Conștiința nu are atribute, nu are adjective. Dacă ar fi duioșie, atunci ar fi de ajuns cuvintele pe care le cunosc cu toții de-acum - te iubesc, comoara mea, dragă, frumoasa mea - pentru a menține o relație, o căsătorie.
Dar realitatea spune că nu e așa.
Câte cupluri de tineri și mai puțin tineri nu am văzut sărutându-se pe străzile lumii. Dacă ar fi să mă opresc la aceste imagini, despărțirile nu ar trebui să fie atât de numeroase. Ce înseamnă așadar toate acestea? înseamnă un singur lucru: chiar și scena cea mai frumoasă, cea mai măreață nu înseamnă nimic dacă e lipsită de conștientizare."
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Iubire.htm