Mentinerea in viata prin aparaturi,deci prin metoda pur tehnologica,nu mi se pare a mai fi vorba de Voia Lui Dumnezeu,aici este vorba de o atitudine si o alegere pur umana,sau profesionala,sa-i spunem asa.
Cat despre cei care traiesc in agonia unor boli incurabile,insa tarate de pe o zi pe alta cu tot felul de mijloace medicale,ramane la latitudinea lor daca vor sa treaca prin aceste procedee,sau sa stea acasa linistiti pana cand Dumnezeu ingaduie sa le i-a sufletul.Intr-un fel,suferinzii se pierd in acest hazard de "prelungire a vietii".intrun mod mecanic,omitand sa se pregateasca pentru trecerea in lumea cea de dincolo,pregatire fata de familie,fata de lucrurile inconjuratoare,si fata de datoria pentru sufletul,sufletul care ramane singurul cert intr-o astfel de situatie.
Noua ne este usor sa ne exprimam opiniile,insa,probabil asa cum viata trebuie sa fie o permanenta speranta,asa si acesti oamenii se agata de i-a prin speranta pana la ultimul moment,de aceia apeleaza la tot felul de atribute menite sa le dea nadejdea supravietuirii,sau macar a prelungirii zilelor.
|