[antiecumenism]

radu-mihai-crisan in “secretul-sabiei-de-foc-fenomenul-legionar” zice:


“..cetitorul meu drag, parcă te-aud deja cum, perfect legitim, mă vei întreba acum cu stupoare: «– Bine, dar asta, domnule Crişan, înseamnă că dumneavoastră luaţi în calcul inclusiv ipoteza extraordinară că Hitler, adică persoana care a ordonat şi condus un genocid asupra evreilor, era, de fapt, agent iudaic?
Ori asta-i culmea absurdităţii!... Afară doar dacă susţineţi că de Holocaust este vinovat cu totul altcineva, sau chiar negaţi existenţa Holocaustului.»
Iar întrebarea ta e mult prea gravă şi mult prea esenţială spre-a mă preface, chiar în condiţiile actualei legislaţii penale, că n-am auzit-o.
Aşadar îţi răspund. Şi, fără a nega nici existenţa genocidului în masă asupra evreilor, nici rolul deţinut de Hitler în desfăşurarea lui, îţi redau întocmai, şi sub beneficiu de inventar, o suită de paragrafe pe care le găseşti în lucrarea: Protocoalele Kogaionului. Teze şi ipoteze consemnate şi autentificate de Ion Coja pentru a se înţelege şi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – aşa numindu-l unii – «Holocaustul din România».
Iată-le:
„În mediile interesate şi cât de cât informate asupra celor petrecute în anii aceia, circulă teorii şi teze care leagă chiar derularea Holocaustului de o complicitate evreiască, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese evreieşti. Este exclus ca liderii evrei de azi să nu cunoască aceste teze, care incriminează în modul cel mai sever cu putinţă. Opinia publică aşteaptă o dezminţire categorică şi bine argumentată din partea evreimii, a celor în drept, dar şi datori s-o facă, prin care să se pună capăt acelor speculaţii care dau Holocaustului o dimensiune şi mai odioasă decât cea reală. Probabil reală!...
Avem în vedere pe cei care leagă desfăşurarea Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat mulţi lideri de conştiinţă evrei, chiar înainte de instalarea la putere a nazismului, teorii potrivit cărora omul trebuie să intervină pentru îndepărtarea din viaţă sau de la procreaţie a exemplarelor umane tarate, biologic nereuşite. Nici un popor nu duce lipsă de asemenea «rebuturi» umane. Viaţa de ghetou a dus şi la apariţia unui mare număr de evrei degeneraţi, a unor «evrei de calitate inferioară». Ipoteză prezentată de B.B.C., cu ani în urmă şi aparţinând unui istoric englez, potrivit căruia lagărele naziste de concentrare şi exterminare i-au «selectat» îndeosebi pe evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici anumiţi. Semnul de recunoaştere a acestor evrei de calitate inferioară se pare că a fost în primul rând sărăcia, neputinţa de a accede la un standard de viaţă cât de cât civilizat. Oricum, este bine cunoscut faptul că atunci când Hitler le-a cerut evreilor să părăsească Germania, nu toţi evreii au putut şi au avut unde să plece. Se pare că liderii comunităţii evreieşti au fost cei care au decis, prin liste înaintate oficialităţilor germane, care evrei urmau să plece din Germania, salvându-se astfel, şi care evrei rămâneau în Germania, pentru a umple lagărele de exterminare!
Ceva similar s-a petrecut şi în Basarabia. Cu puţin înainte de declanşarea războiului au părăsit Basarabia zeci de familii de evrei bogaţi, informaţi asupra faptului că urmează a se petrece în Basarabia evenimente grave, scăpate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiaşi ani, plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibilă tuturor evreilor din România, ci se făcea după anumite criterii, inclusiv criterii biologice: tinereţe, înzestrare fizică şi intelectuală, stare de sănătate perfectă etc.(
Surse orale evreieşti acreditează ideea că printre evrei este destul de bine cunoscută această cutremurătoare dimensiune a Holocaustului! Numai că interdicţia de a comenta în public această stupefiantă eventualitate este absolută pentru evrei.
Cât priveşte teza (ipoteza) istoricului englez, acesta şi-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a doua zi după premieră, a fost interzisă de cenzura britanică, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole în Anglia. În motivaţia intervenţiei, organele de cenzură au afirmat că nu pun în discuţie interpretarea dată Holocaustului, asupra căreia numai specialiştii se pot pronunţa, ci iau în consideraţie sensibilitatea celor care au suferit în Holocaust şi pe care îi va răni prea dureros teza autorului. Din păcate nici până azi specialiştii, în primul rând specialiştii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat răspuns cumplitelor acuzaţii formulate de autorul englez, al cărui text şi ale cărui argumente, au rămas necunoscute, au fost scoase din circuitul public al informaţiilor.” Ion Coja, Protocoalele Kogaionului. Teze şi ipoteze consemnate şi autentificate de Ion Coja pentru a se înţelege şi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – aşa numindu-l unii – «Holocaustul din România», Uniunea Vatra Românească, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004, pag. 13-15
Iar, ca replică, tu îmi vei spune, că, din respectivul citat nu reiese nicidecum că Hitler le-ar fi fost evreilor subordonat, ci doar că liderii acestora, chiar dacă or fi operat acea cutremurătoare selecţie, nu e exclus s-o fi făcut împotriva voinţei lor ea fiind, în condiţiile descrise, singura posibilitate de a-şi salva măcar o parte din conaţionali.
Şi-ar fi neonest să-ţi tăinuiesc că şi eu mi-am spus la fel. Din fericire însă am găsit un început de speranţă că pot ieşi din impas – următoarea lămurire editorială, aflată la pagina 204, în monografia Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul Masonic Român: „Nu am publicat, deşi am avut la dispoziţie, listele membrilor lojilor pur evreieşti, aflate în subordinea Ordinului B’nei B’rith (Fiii Alianţei IX România, de altă factură şi structură decât cele din obedienţa Ordinului Masonic Român ).
Alianţă pe care Alexandru Şafran, o explică astfel:
„Dumnezeu i se revelează lui Abraham, în mod individual, în Ţara Sfântă şi îi porunceşte printr-o miţva, care va primi mai târziu pe Sinai confirmarea sa toraică de a aplica «pecetea» naturală, de a înscrie «semnul» fizic al alianţei Sale cu el şi cu posteritatea sa, în carnea sa. Dumnezeu a prescris circumcizia lui Abraham şi a descendenţilor săi, pentru a stabili pentru întotdeauna nu doar legătura dintre El, patriarhul evreu, şi rasa sa, viitorul Israel, ci şi, în acelaşi timp, legătura dintre El şi pământul «peregrinărilor» lui Abraham, viitorul Ereţ-Israel”., Alexandru Şafran, Poporul lui Israel şi Ţara lui Israel. Israel, «inima naţiunilor»; Ereţ-Israel, sufletul universului, Curs ţinut la Universităţile din Geneva, Amsterdam şi Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge şi la Sorbona. Expunere prezentată la Paris, la Conferinţa rabinică europeană. În volumul: Alexandru Şafran, Israel şi rădăcinile sale, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, pag. 58, 59
„Ereţ-Israel, Ţara lui Israel”.(ibidem, pag. 26) „Chiar înainte de a alege Israelul, şi alegând Ereţ-Israel, Dumnezeu proclamă că întregul pământ şi cu tot ce cuprinde acesta sunt ale lui”. (ibidem) „Israel este omul şi poporul prin excelenţă. Israel «este numit om», căci el este principiul vital al omului; Israel este numit popor, căci el este «inima naţiunilor», potrivit specificării Zoharului şi a lui Rabi Iehuda Halevi (sec. XII)”., ibidem, pag.
„Dumnezeu, pedepsind Israelul, nu îi retrage niciodată dreptul asupra ţării pe care El i-a dat-o pe veci(. De altfel, Israel nu poate renunţa la Ereţ-Israel, căci nu renunţi la un angajament uman şi la o promisiune divină, nu se separă de o moştenire umană şi de un dar divin”., ibidem, pag. 31, 32