[quote=sophia;487747] Nu cred că trebuie să ne limităm la a milita, însă şi a face asta are un rost în formarea mentalităţilor după învăţăturile lui Hristos, adică în pocăinţă. Pentru că lumea toată, începând cu noi înşine, are în primul rând nevoie de schimbarea (înnoirea) gândirii.

Se referă la actul sexual căruia i se refuză finalitatea, rodul: naşterea. Iar asta îl îmbolnăveşte pe om; spiritual, sufleteşte şi, probabil, şi trupeşte. Pentru că îl scoate din har, iar fără har se slăbănogeşte, nu mai are putere dumnezeiască, spirituală („Fără Mine nu puteţi face nimic”).

Biserica ne învaţă tocmai cum să rămânem în har. Nu din răutate condamnă păcatele, ci le arată ca fiind ucigătoare de suflet. Ea vrea să avem viaţă, de aceea ne învaţă cum să evităm moartea sufletului. Căci lumea e mai mult moartă decât vie. Şi din cauza asta au ajuns oamenii să se sperie atât de mult de o sarcină, de un copil care vrea să vină pe lume, încât preferă să-l omoare înainte de a vedea lumina. În loc să se bucure ca de cel mai mare dar.
Neputinţa de a primi un prunc, indiferent în ce stare materială te-ai afla, e sufletească în primul rând. Eşti trupeşte apt să-l faci, dar nu şi sufleteşte, ca să-l iubeşti şi să-l îngrijeşti. Eşti mort sufleteşte, de aceea îi dai moartea.
Iar ceea ce trebuie să facă Biserica în primul rând este să se ocupe de morţii cu sufletul; să îi învieze. Şi poate s-o facă, dar numai dacă şi ei vor.

Da, s-au discutat mult problemele privind abstinenţa sau contracepţia, n-are rost să le reluăm aici. Aici era vorba doar despre avort.