Citat:
În prealabil postat de Simply_me
Cea mai mare minune.... VIATA.... m-am nascut cu ceva probleme si mai aveam putin si muream, o asistenta m-a botezat de urgenta si uite ca nu am murit.
|
Cu o oarecare asemanare asa a inceput si viata mea: printr-o minune. Doar ca eu am "dormit" saptamani in sir... M-am nascut cu doua saptamani inainte de Paste, si am fost "furat" de la maternitate in ziua de Dumnica Tomei, deci la o saptamana dupa Paste, cand Dumnezeu m-a trezit din somn, fiindca pana atunci eram "amorf", doar respiram... Aceasta a fost prima minune pe care a infaptuit-o Dumnezeu cu mine, desi acasa mai erau alti 5 frati.
A doua la 4 ani, intr-o primavara devreme. Mama era la vie si m-a lasat in grija fratilor mei care jucau fotbal pe maidan. Iar eu am plecat "la mama". Cum de n-am ajuns "la Tatal" nici acum nu-mi explic. Am fost gasit la cativa km de localitatea natala, spre seara, prin viile din comuna invecinata, de catre un batran care se intorcea de la sapat. Daca ma prindea noaptea, era imposibil sa fi supravietuit racorii primaverii.
A treia la 17 ani, in Bucuresti, cand un cumnat surdomut, care abia stia el sa inoate putin, m-a luat in spate si m-a dus in largul raului Colentina, si m-a aruncat. De cautat, ma cauta pe unde isi inchipuia el ca as fi, oricum... foarte departe. Dumnezeu a considerat ca "nu e inca momentul" si a trimis de pe malul celalalt exact atunci un vaporas cu persoane, iar un tanar a observat tot ce s-a intamplat si nici n-a stat pe ganduri: a sarit si m-a dus la mal. Nici astazi nu stiu cine a fost, fiindca s-a facut nevazut imediat dupa ce m-a scos, in timp ce eu ma straduiam sa dau afara apa pe care apucasem s-o inghit!...
A patra la 26 de ani, cand medicii nu mi-au mai dat multe zile, iar parintii au chemat preotul si se pregateau pentru... inmormantare! Dumnezeu a vrut altfel!
A cincea, la 44 de ani cand o grinda de cateva sute de kg care fusese prost fixata, s-a prabusit la nici 2 cm de mine, atingandu-mi cozorocul de la sapca...
Dar printre acestea toate, au mai existat inca multe astfel de minuni, din care nu-mi pot explica exact nici cum nici de ce m-a ajutat Dumnezeu sa scap.
Cat despre alte minuni, probabil nici nu suntem constienti ca ele au loc in fiecare zi, ba poate chiar de cateva ori in aceiasi zi... Imi amintesc cand am hotarat sa spun: "Gata, Doamne, ma insor! Tu arata-mi cu cine?" Iar dupa exact 40 de zile, si care nu stiu cum, dar s-a nimerit exact in ajunul lui Mos Nicolaie, eu "stiam" ca acea tanara urma sa fie mama copiilor mei, pentru care n-o sa am niciodata destula putere sa-I multumesc lui Dumnezeu si poate si "Mosului" a carui nume cu nevrednicie il port!...
Dupa vreo doi ani de la casatorie, cand ne chinuiam intr-o garsoniera cu chirie si cu copil mic, am spus din nou: "Doamne, vrem casa noastra!" Iar in cea de-a 40 zi, minunea se intampla deja!... Uneori as vrea sa mai am puterea rugaciunilor de atunci, desi eram tare pacatos, fiindca nu mergeam la biserica, nu tineam posturile, nu ma spovedeam, nu ma impartaseam... Acum aparent le fac pe toate, dar grijile sunt dramuite in zeci de farame, si parca toate la fel de importante, astfel incat ma risipesc pur si simplu!...