Citat:
În prealabil postat de MihaiG
O întrebare, cred eu, legitimă, plecând de la câteva dogme ale religiei creștine și de la o situație ipotetică, dar cu mare grad de probabilitate:
X ajunge în Rai, se mântuiește. Aceasta presupune fericirea veșnică.
X a avut familie, prieteni, cunoștiințe. Ca atare (și cu atât mai mult cu cât s-a mântuit, deci a fost bun creștin), X i-a iubit pe toți acești oameni - cu dragoste de fiu, de soț, de părinte, sau de prieten.
O parte (chiar și numai unul) din membrii familiei lui X nu se mântuiește - deci ajunge în Iad, la pedeapsa veșnică.
Întrebarea: Cum poate X să fie veșnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veșnicie în Iad ?
Nota bene, ipoteza mea se referă la situația de după Judecata de obște, atunci când, conform învățăturii ortodoxe, nu mai este posibilă nicio schimbare în situația de fapt - cine e damnat, rămâne damnat.
Rugăminte - vă rog să tratați întrebarea mea cu seriozitate. Este o problemă care mă macină la modul real și serios.
|
Raspunsul e simplu. Dogma
nu e in totalitate adevarata. Intentionat sau neintentionat, nu stiu, intreaba-l pe "Sfantul" Constantic cel Mare care si-a omorat copilul si nevasta la un an dupa Consiliul de la Niceea( pe care l-a prezidat).
Uite cum stau lucrurile:
Noi oamenii, cat timp facem
voia noastra suntem fii oamenilor si ne reincarnam dupa bine cunoscuta lege "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", legea karmica. Adica cat "pacatuiesti" atata trebuie sa platesti ( zice Hristos "Nu vei iesi de acolo ( adica de pe Pamant) pana ce nu vei da ultimul ban" ). Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni mai mult decat merita, fiindca e
desavarsit.
Intr-o buna zi, dintr-o buna viata, atunci cand noi vom intelege ca toate chestiile astea pamantesti ( bani, placeri, mandrie) sunt iluzii deșarte si ne vom
hotara noi insine sa renuntam la ele, atunci vom incepe sa facem
voia Tatalui. Iisus spune "nu tot cel ce zice Doamne Doamne va intra in imparatia cerurilor, ci doar cel ce face voia Tatalui". Cand incepem sa facem voia Tatalui, devenim si noi fiii lui Dumnezeu. Pentru ca atunci cand esti iubire si smerenie nu te mai opui nimanui si astfel rupi legea cauza - efect ( ochi pentru ochi, dinte ...). Doar asa poti merge la Tatal. Hristos spune "Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine", adica facand voia Tatalui, Hristos se salașluiește in NOI.
In concluzie, nu te stresa prea tare pentru oamenii din jurul tau care nu isi lucreaza mantuirea. Dumnezeu a fost mult mai intelept decat imparatii sau ierarhii insetati de puterea de la inceputul crestinismului. Oamenii sunt liberi sa mearga la Tatal ( adica sa se mantuiasca ) oricand doresc ei, nu cand vor institutiile de putere.
Asta e umila mea parere.
Ps: stiu ca multora nu le va place ce am scris, ii rog insa sa nu arunce cu pietre prea mari. Multumesc.