Antonie de Suroj are o parere interesanta.

In fiecare om, din punct de vedere religios, este format din doi oameni. Omul din copilarie care crede tot si se simte in siguranta si omul matur care nu mai crede orice (nu mai are voie sa creada orice).

Apoi , in una din cartile lui (nu mai stiu care fiindca am citit cam multe de ale lui), sustine o idee careia ii subscriu deoarece ma regasesc: omul matur ucide omul copilariei (omul credintei sincere) intr-o lupte inegala iar ce ramane este o nesiguranta (care in timp dispare dar in faza initiala de incertitudine este dura) si necredinta.

Prin faza descrisa de tine am trecut si eu... daca depasesti o anumita granita... s-ar putea ca situatia ta sa devina ireversibila.

P.S.
Ca offtopic...
Recomand cartile lui Antonie al Surojului mediului ortodox practicant (si a altor medii religioase conservatoare) daca biserica doreste sa aiba un dialog relevant cu secularismul si cu versiunea lui radicala mai radicala si uneori putin ostila (ateismul).