Citat:
În prealabil postat de costel
Bunica mea nu a stiut de muzica bizantina sau corala. Si eu o consider sfanta prin felul in care a trait. Ce vreau sa spun e ca muzica trebuie sa duca la o inima pentru Dumnezeu. Din pacate, noi uitam de multe ori de inima si cautam sa ne bucuram doar auzul, ramanand la o inima incremenita. Sunt de parere ca de mergem la biserica cu dorinta de a ne uni cu Hristos, va face Domnul posibila unirea cu El atat prin muzica corala, cat si prin cea bizantina.
|
așa cum spuneam în altă parte, importantă este emoția, trăirea, nu după ce notație cântă strana/corul.
oricum în majoritatea bisericilor se cântă fără note, după ureche.
îmi aduc aminte de o întâmplare de acum 10-15 ani.
eram într-un concediu la Vatra Dornei, cu încă vreo 3 băieți.
duminică la slujbă.
noi șmecheri de București, cântăreți de strana, într-o biserică de provincie.
îi rupem, era gândul nostru. e ... mândria.
și s-a umplut strana. îmi amintesc și acum bărbații trecuți de 60 de ani îmbrăcați în costume naționale, cu bundițe cu marginile imblanite.
și a început slujba.
gura căscată? dacă era că în desenele animate, ne cădea maxilarul în pământ.
când au început moșii și babele să cânte pe 3 voci ... ne-a fost rușine să mai cântăm chiar și un tropar.
sincer, m-am simțit la patriarhie când, înainte de predică, mi s-a dat să citesc cuvantul unui părinte.
erau eu și toată biserica.
emoție? un pampers ar fi fost bun :D