În prealabil postat de ioanna
Lucrarii lui Dumnezeu nu-i poti pune limite, in atotputernicia sa ar fi putut sa faca lumea intr-o clipa sau in mii de ani, pentru ca timpul nu trece pentru El, insa cred ca "evolutionismul" le faciliteaza unora intelegerea Facerii, care iti arata o anumita realitate, ce are un inceput, o dezvoltare, deci un dinamism al creatiei.
Septuaginta spune „eon“ atunci cand se refera la zilele creatiei, ce poate fi inteles si ca veac, nu doar ca zi, in sensul propriu. Sfantul Vasile cel Mare scrie: „Aceasta este pricina ca inceputul timpului n-a fost numit de Scriptura ziua intaia, ci: zi una, ca si din numirea ei sa i se vada inrudirea cu veacul. In chip propriu si natural, ziua intaia a fost numita una pentru a arata unicitatea veacului; ca veacul nu are partasie cu altceva.“ (Sf. Vasile cel Mare, „Omilii la Hexaemeron“, Omilia a II-a, VIII, în PSB, vol. 17, p. 95-96). In alt loc scrie ca „dacă spui o zi, sau un veac, e același lucru“ (Sf. Vasile cel Mare, „Omilia a II-a“, 8, PSB 17, p. 96)
Acuma fiecare isi insuseste textul biblic asa cum poate, ca degeaba ii spui omului 7 zile de 24h, daca el doar prin procesul creatiei continue isi poate explica devenirea universului sau invers, degeaba interpretezi teologic ideile de rationalitate si devenire a universului, daca omului i se va parea o abatere de la Adevar de considera "ziua" in sens simbolic, nu propriu. Facerea este o taina, insa in ciuda acestor perspective diferite ce incearca sa patrunda taina, nu exista contrazicere in privinta adevarului dogmatic, care este acelasi pentru ambii: "Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor".
|