Citat:
În prealabil postat de LgMihail
De asemenea ma adresez si lui MihaiG.
Cunoasteti viata Sfantului? Cu totul altceva a incercat sa spuna, cu siguranta, intrucat:
"în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz".
Si
"În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credințe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol. Acolo, s-a opus ereziei ariene, a susținut dubla natură, dumnezeiască și umană a lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi, inexplicabil pe cale rațională."
|
Intr-adevar, epistola este scoasa din contextul zbuciumat al vietii crestine din acea perioada. Daca analizam toate dialogurile sale, inclusiv cu Sfantul Vasile, ne putem poticni si intelege ca intre ei era o mare vrajba, datorita tonului uneori foarte ridicat pe care-l folosea cu cel pe care il considera mai mult decat fratele sau (ei nefiind frati de sange)". Dar daca analizam cu atentie contextul, observam cu totul altceva si intelegem cat de sfasiat era Sfantul Grigorie intre dorinta de a se linisti si a fi "lasat in pace" de cei care incercau sa-l convinga ca e cazul sa ia atitudine mai ferma impotriva ereticilor din acea vreme, si datoria pe care evident o simtea de a contribui la biruinta Ortodoxiei, si totul pe fondul bolii sale.
Este un exemplu al modului gresit de abordare al Sfintilor Parinti. Iata ce bine spunea Parintele Serafim Rose in aceasta privinta: "Dar atitudinea noastra fata de Parinti trebuie sa fie mai serioasa si mai profunda. A fi credincios Parintilor nu inseamna doar a fi gata sa ii citam, sau sa ne simtim "liberi" sa credem cum ne place daca nu avem ce cita; ci inseamna sa patrundem in gandirea lor, care e gandirea Bisericii lui Hristos, si sa avem o filosofie de viata bine inchegata, ivita din vietuirea noastra in Biserica, in armonie cu gandirea Parintilor".