[sophia]

Aici sunt de acord cu Anca.
Mai intai ca nu stim ce varsta are nepotelul ei.
Pe urma nu poti pretinde si astepta niste lucruri de atata profunzime de la un copil. Priviti ce varietate de opinii si intelegere in materie de credinta printre adulti (cel putin pe acest forum si apoi prin extrapolare se poate aplica lumii reale.

Fiecare om are varsta si momentul sau cand intelege unele lucruri si ia niste hotarari. Credinta este un lucru complex, de suflet, de viata. Nu e asa o chestie de azi imi pun o fusta si maine alta- Si ce daca?-

Ceea ce povestea glykys dspre ea si bunica si familia ei, ca faceau mancare separata pentru ei si hotararea ei de a schimba situatia nu este ceva de la sine inteles si normal si nu se poate aplica tuturor fara noima.

La mine de ex. s-a intamplat asta f.tarziu, cand eram adulta (lucram deja).
Sa fiu sincera eu in viata reala nu am auzit de copii care sa posteasca.

Mai intai ca nici preotii nu cer/recomanda asta. Toti considera copii ca fiind nevinovati, fara pacat. Ah, ca sunt unele exceptii grave. De acord, dar de la asta nu putem generaliza.

Nu stiu, chiar nu stiu, cum percepe un copil credinta si mai ales postul.
Daca fiind invatat de bebelus se duce cu placere sa ia Sf. Impartasanie, in schimb a renunta la mancaruri...nu stiu. In primul rand ca ei pana pe la 10-12 ani cel putin nici nu pricep credinta si ce se intampla la slujba. Chiar presupunand ca are la scoala ore de religie.
E vorba de intelegere si profunzime a materiei, a ceea ce inseamna efectiv credinta.

Daca noi adultii avem asa probleme de intelegere si imaginare a credintei, a postului, daramite un copil.

Eu tare as vrea sa stiu de la cei care acum nu au copii si sustin niste lucruri, peste cativa ani, cand vor avea copii, cum ii vor educa si cum vor reactiona la refuzul copiilor, sau neputinta lor de a intelege unele lucruri.

Am inteles ca unii colegi de forum tin foarte mult si aplica si copiilor lor (unul fiind chiar bebelus) o alimentatie vegana, cruda, sau de mai stiu eu ce fel, post negru si alte asemanatoare. Copilul va manca (sau nu) ceea ce i se ofera. Daca mai tarziu o vai mai face nu stim si daca asta il va duce spre credinta profunda, stim si mai putin si s-ar putea sa mearga pe drumul invers.
"Daca asta inseamna credinta, sa ma privezi de lucruri bune, care imi plac, atunci, n-am nevoie".
Se poate si o asemenea reactie, asa ca aveti grija.

Daca voi aveti puterea sa cereti uni copil sau alt om iubit sa renunte la ceva care ii place si il bucura (o ciocolata, ziua lui serbata cu familia si cu prietenii) inseamna ca sunteti duri.

E adevarat ca este o dilema grea. Eu una tot nu stiu raspunsul si tind sa procedez ca Anca. Intrerup postul, serbez (sau ma alatur unui om) intre anumite limite. Nu spune nimeni sa facem cine stie ce mese sau petreceri.

Este si azi un alt articol interesant pe prima pagina a site-ului si am sa deschid un subiect separat pe marginea lui. Dar se leaga foarte bine (articolul) de discutia de aici.

Cu serbatul Nasterii Domnului pe 24 sau 25 este neclar. La fel cum nu pricep cu fac ortodocsii rusi care in postul Craciunului serbeaza totusi Anul Nou. Si Boboteaza nu mai stiu cand o au. Pentru ca apoi Pastele sa-l serbam impreuna.