Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Nu cred în existența unei personificări a răului. Rău facem cu toții. Dar facem și bine. Este o problemă de echilibru.
|
Te referi la principiul Yin-Yang in care binele si raul sunt ingrediente necesare EXISTENTEI intregului Univers?
Daca da, eu personal nu sunt de acord. Nu raul, ca fapta, este parte a echilibrului, ci energia negativa si energia pozitiva sunt esentiale. Iarba se coseste ca sa creasca alta in loc, ruinele se darama pentru a zidi ceva frumos. Ambele fapte folosesc energie negativa dar cu toate asta nu sunt fapte rele.
Raul este o atitudine subiectiva, iar calificativul de
rau este tot unul subiectiv (dar nu gresit). De exemplu, cineva imi zice vreo doua de ma enerveaza la culme. Cine a gresit? Cel ce a zis, sau eu ca am pus vorbele lui la inima si sunt lipsit de stapanire de sine? Si de unde stiu eu ca acela a zis ca sa imi dea peste nas? De unde stiu eu ca nu-mi vrea binele, doar ca nu se poate exprima altfel?
In acceptiunea umana, Raul este legat de suferinta in mod obligatoriu. In ecuatia vesniciei, in schimb, raul este ceea ce ma face sa uit cine sunt eu, cel ce locuiesc in acest trup. Rau este tot ceea ce ma face sa ma confund cu trupul si cu limitele si neputintele sale. Toate celelalte suferinte sociale sunt derivate din aceasta uitare, din aceasta confuzie. Intreg comportamentul primitiv dintre noi, ca indivizi sau ca popoare, este rezultatul uitarii motivului pentru care Dumnezeu ne-a creat.