Sophia, cred ca nu m-am facut bine inteleasa.
Eu nu prea reusesc sa inteleg de ce crestinii practicanti, in familiile lor, nu doresc sa se arate ca postesc. Spuneam ca postul are si o valoare pedagogica, in familie. Una e sa aiba copilul modele vii in familie, sa creasca intr-un anumit mediu, alta e sa isi dea seama el la 20-30-80 ani de cum ar trebui sa stea lucrurile... Nu e vorba doar de post, e vorba de un model cat de cat crestinesc.
Tocmai, ca pe mine nu m-a obligat nimeni sa tin post, nici nu m-au indemnat, dar am inceput sa tin, vazandu-i pe ai mei. Daca ar fi zis: hai sa mancam impreuna cu ea carnita de pui si ciocolata, sa nu se simta copilasul prost, eu nu as fi stiut ce e aia post. Puteam sa citesc mai incolo mult si bine, daca nu aveam exemplu aproape, mai greu m-as fi urnit...
Sophia, sa stii ca sunt si oameni care au bucurii in urma postului, chiar si alimentar, si nu il vad ca pe o corvoada. Am o buna prietena si, de fiecare data cand cineva vrea sa imi ofere ceva de dulce in post, ea stiindu-ma pofticioasa, zice repede: "nu, nu are voie!". Tot incerc sa ii explic ca postul nu e ceva legalist, ai voie si nu ai voie, ci e de bunavoie. Adica, la o adica, sunt libera sa mananc si de dulce, ca nu ma impiedica nimeni, dar nu doresc sa o fac. Nu asa, inghit in sec si trec mai departe, fiind constrans sa nu mananc. Eu ma bucur atunci cand sunt la masa cu persoane dragi mie, indiferent de ce avem in farfurie...
Yasmina, si ai mei tin sau tineau prima si ultima saptamana, dar, ma rog, au o varsta...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|