[sophia]

Draga glykys, nu vroiam ca mesajul meu sa apara negativ.

Am spus numai ca fiecare om isi gaseste (sau uneori chiar nu-l gaseste) drumul la varste si momente diferite.

Nici pe mine nu m-a obligat sau indemnat cineva la ceva in domeniul credintei.
Este singurul lucru in care nu s-au amestecat, fiind cum spuneau ei, ceva de suflet.

Am vazut in jurul meu si oameni foarte credinciosi si mai putin credinciosi si eu mi-am ales drumul independent de oricine in anumite imprejurari.

Eu nu stiu daca modelul de crestin din frageda copilarie are mare efect.
Vad copii mici, bebelusi, care au asa frica de preot si de Sf. Impartasanie, desi vad mereu alti copii la rand care iau lingurita cu placere si nu se intampla nimic.
Nu stiu exact cum trebuie facut cu copiii. Eu cred pana la anumita varsta sunt sub influenta parintilor, dar mai apoi isi iau singuri decizia.
Cred ca tine si de exemplu, de invatatori (adica parinti si preoti), dar si de copil si interiorul sau.

Si te cred ca sunt oameni care nu au probleme cu postul alimentar, altii nu au probleme cu alte lucruri legate de credinta. Fiecare om este altfel.

Vroiam doar sa spun ca nu se poate spune dinainte despre educatia copilului, inainte sa-l ai si sa stii cum este. Asa cum nu poti sti fara sa-l ai daca se va face preot, sau medic, sau avocat.
Si da, iubesc copiii si n-as putea sa-i supun la o abstinenta.
Trebuie sa vina din sufletul lui, atunci cand este pregatit. Da, pot sa-l invat, sa-l duc la biserica.

1-2 zile pe saptamana e una, o saptamana in posturile mari e altceva, iar 40 zile altceva. In rest mi se pare lucru de sanatate in primul rand. Si de intelegere.