Citat:
În prealabil postat de eliza-georgiana
Din moment ce deja ti s-a "relevat", inseamna ca toata discutia e pierdere de vreme, intrucat nu intrebi " de ce" din dorinta inimii curate a omului ce cauta Adevarul, ci din vanitate!!
vezi sa nu te lasi pacalit!! ca nimic nu e mai rau pentru om ca bajbaitul prin noaptea mintii...
|
Adică, mai pe scurt, confirmați presupunerea mea.
După exact aceeași logică, aș putea și eu să susțin că discuția e
"pierdere de vreme", ba chiar mai mult, că dumneavoastră sunteți
"stăpânită de vanitate", având convingerea că dețineți adevărul absolut și nefiind dispusă să admiteți nicio altă posibilitate, neavând
"dorința inimii curate de a căuta adevărul".
Sau mă înșel ?
Pe de altă parte, eu nu am afirmat că am avut o revelație, ci doar am ridicat această ipoteză. Tocmai pentru că nu am avut o revelație, pun întrebări.
Dar mă întreb dacă este sănătos să pun întrebări unui interlocutor care pleacă de la premisa că
"cel care acceptă răspunsurile mele are inima curată" iar cel care nu le acceptă e vanitos, păcătos, schismatic, apostat etc. etc. etc.