-Citeam despre un binecunoscut parinte care,in viata fiind, spunea intre patru ochi cuiva ca nu se mai poate mandri,ca l-a smerit Dumnezeu si nu spunea aceasta spre lauda sa.
-Din aceasta eu am inteles ca acela care a inteles ca mandria este desertaciune,uraciune inaintea Domnului si calea cea mai scurta spre iad, acela o va uri si se va feri necontenit de mandrie si de tot "halaiul intunericului".
-De mandrie trebuie sa ne ferim pana in ultima clipa,ca marele Antonie,fiind asa de fina si
inselatoare cred ca numai trezvia si rugaciunea ne pot apara de ea.
-Sa ne dea Dumnezeu "prapastie de smerenie",cum spunea Par.Arsenie P.
|