Credința este un dar de la Dumnezeu,spune Scriptura, dar cu toate acestea Apostolul Pavel afirma ca dragostea este mai mare decât toate.Dintr-o dragostea infinita am plecat si in ea suntem așteptați sa ne intoarcem si niciodată nu te poți întoarce intr-o asemenea dragoste singur.Citeam undeva ca la Judecata cand vom sta lângă un om sfânt si vom vedea propria noastră goliciune de traire ne vom retrage singuri rușinati din calea acelei lumini ce se revarsa din acel om,intelegand finalmente ce trebuia sa fim si nu am fost.Eu cred ca aceea lumina este de fapt dragostea care ne-a lipsit si singura dragoste mantuitoare este cea propovaduita de Hristos.Este o dragoste imposibil de ascuns,cei binecuvantati de Dumnezeu cu ea stralucesc inca de acum in anticiparea Parusiei si in vestirea finalului intunericului.Pentru restul care nu avem asa ceva ramine un smerit ,,Ai mila Doamne si de mine pacatosul care nu oferă nimic dar care vrea totul.".Pentru mine parintele Paraian ramine un om sfânt al lui Dumnezeu care ne arată cum se pot trai cuvintele apostolului din I Corinteni 13.