ARINTELE ARSENIE BOCA:
O DESCOPERIRE ÎN VIS
Evanghelistul Matei, scriind Evanghelia sa pentru evrei, are scopul de a dovedi că Iisus e Mesia cel așteptat și făgăduit de prooroci. Drept aceea aduce dovada istorică, înșirând de câte trei ori patrusprezece neamuri de la Avraam până la Iisus, între care, de două ori patrusprezece sunt de la David.
Tot acum se împlineau și cele șaptezeci de săptămâni de ani de la Daniil. Acum se împlineau toate proorociile venirii lui Mesia.
„Deci, dacă a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5).
Acum s-a împlinit și proorocia făcută prin Ieremia:
„Domnul va face ceva nou pe pământ: femeia va mântui pe bărbat!” (Ieremia 31,22).
Erau însă oarecari dispoziții aspre ale Legii.
Iisus Fiul lui Dumnezeu era născut mai înainte de veci, fară mamă din Tatăl; iar acum se năștea în veac, fară tată din mamă. Legea nu prevedea această unică naștere, decât că tot primul născut e închinat Domnului, întrucât unul din primii născuți poate să fie Mesia.
Legea nu-i prevedea nașterea mai presus de fire.
Deci ca să nu se întâmple neorânduieli, neorânduielile erau pedepsite cu moartea. Orice fată necăsătorită care năștea un prunc, era ucisă cu pietre înaintea tatălui ei.
Dacă sfânta Fecioară n-ar fi fost logodită cu bătrânul Iosif, la fel ar fi pățit.
Dar Iosif, logodnicul Mariei, nu știa de Buna-Vestire.
Deci când s-a întors Maria de la Elisabeta, soția lui Zaharia, mama lui Ioan Botezătorul, trecuseră „ca la trei luni” și sarcina se observa. Bătrânul Iosif, știindu-se neprihănit, era într-o mare cumpănă: să o mai ia de soție sau să o părăsească, să fie ucisă cu pietre. Deci se gândea să desfacă logodna și pe Maria să o lase în voia sorții.
Chiar dacă Fecioara Maria l-ar fi lămurit, și poate că tot nelămurit rămânea. De aceea a intervenit Providența.
îngerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis, zicându-i: „
Nu te teme a lua pe Maria” sub scutul tău și a face să fie socotită de lume „nevasta ta”, pentru că sarcina ei nu e de la vreun bărbat, ci „
de la Duhul Sfânt este”. Sarcina aceasta nu-ți este spre rușine, ci spre cinste. Tu ai menirea să o acoperi de asprimea Legii, scăpând-o de la moarte.
Tu ai menirea să scapi Pruncul ce se va naște, de asprimea tiranului Irod, care va umbla să-L omoare. Tu ai menirea să fii ocrotitorul Aceluia căruia îi vei pune numele Iisus, care se tâlcuiește Mântuitor, fiindcă El va mântui pe popor de păcatele sale.
Nașterea Pruncului din Fecioară e împlinirea proorociei făcută de Isaia:
„Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vei pune numele lui Emanuel”, nume care se tâlcuiește și corespunde misiunii Lui în lume, adică: „
Dumnezeu cu noi” (Isaia 7,14).
Adică Dumnezeu ia chip de om adevărat, ca să poată vorbi și suferi la rând cu oamenii, să petreacă între oameni, ca om, deși El e și Dumnezeu adevărat.
Iată un vis revelatoriu, care a liniștit pe Iosif și i-a dat curajul tuturor ostenelilor viitoare, pe care avea să le facă, și pentru care Biserica l-a cinstit printre sfinți.
- Una din cele mai fericite treziri din somnul indoielilor.
Prislop.17.XII.49