[fallen]

În prealabil postat de glykys

Draga Fallen, poate ar trebui sa vorbesti cu parintele tau despre acest aspect. Daca as fi in situatia ta, daca respectivele rude sunt asa cum le descrii, le-as face mancare de dulce si eu as tine post in continuare. in timpul acesta, m-as ruga sa le lumineze Domnul mintea si sa ma ajute sa tin post, sa ii imblanzeasca, sa nu se mai ia de mine... cu dragoste si cu rabdare, ca si ei sunt oameni ai lui Dumnezeu. Nu cu cearta, cu plansete, cu reprosuri si cu invinuiri.

Acum, din putina mea experienta, oamenii, cand merg la o petrecere, nu vin doar sa bea si sa manance. Amfitrioana trebuie sa fie gazda buna nu doar in sensul ca are mancare buna, ci ca
ii face pe ceilalti sa se simta bine, ca intretine o atmosfera placuta. Acum, daca tot sunt rudele barbatului tau, incearca sa ii primesti cu dragoste, sa ai mereu fata vesela si luminoasa si sa ii faci sa se simta bine, sa ai un cuvant bun pentru fiecare in parte. Gandeste-te ca nu vin des la tine, ce te faceai daca ii aveai pe cap zilnic? Intreaba-i daca e buna friptura, daca mai doresc o portie, daca doresc demisec sau dulce, ia-ti o rochie frumoasa si zambeste tot timpul, nu lua o fata obosita, care sa zica: iar au venit si astia! de s-ar cara odata mai repede! In timpul asta, roaga-te in gand: Doamne, ajuta-ma! De altfel, asa ar trebui sa fie si omul care posteste, vesel si luminos, nu posomorat si artagos. Si Dumnezeu ajuta, cand vede ca pui inainte gandul bun! Asta zicea si par. Teofil Paraian, ca inainte de orice trebuie sa pui gandul bun si Dumnezeu te ajuta. Nu asa, ca iar o sa fie certuri si ca degeaba m-am chinuit sa tin postul, ca vin astia! Nu, ci cu Doamne ajuta sa termin postul si sa ii bucur pe oamenii acestia! E tare rau sa ne chinuim unii pe altii, mai ales daca suntem crestini.

Acum... unii oameni sunt mai credinciosi, altii mai putin, altii deloc, dar noi vrem ca toti sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta Adevarului. Nu ne intereseaza pe noi pacatele celuilalt, nu noi raspundem pentru ei, mai ales ca nu am facut nimic pentru mantuirea lui. Noi trebuie doar sa ne facem datoria de crestini.

Eu cred ca toti oamenii din jurul nostru, mai buni sau mai rai, sunt adusi de Dumnezeu in calea noastra cu un scop.


Am auzit de curand in jurul meu ca uite, X degeaba are atatea calitati, daca nu e om credincios! Un gand izvorat din autosuficienta, de parca noi am fi mari crestini ca tinem un post si ca mergem la biserica. Stim noi cum va lucra Dumnezeu in viata acelui om, cunoscandu-i inima buna si faptele? A se vedea exemplul Sf. Corneliu Sutasul, care era pagan, dar pentru faptele sale bune, s-a milostivit Dumnezeu de El si nu l-a lasat sa rataceasca. Si apoi, e tare aiurea sa judeci un om pentru a carui mantuire nu ai facut nimic. Macar de am reusi, cu ajutorul Domnului, sa ne crestem copii credinciosi si sa aducem lumina si bucurie in jurul nostru!


Uite, incearca sa faci o lista, aici, pe forum, cu calitatile rudelor tale, ca sigur au si asa ceva. Astfel vei reusi sa ii tratezi cu bucurie!


Sa iti ajute Domnul sa treci peste aceste ispite si sa va bucurati impreuna de Nasterea Pruncului Iisus! mare bucurie si binecuvantare e sa ai un crestin langa tine, iar de data aceasta, tu esti acel crestin, care trebuie sa ii bucure si pe ceilalti! Sa te intareasca Domnul!

Pai ce sa zic, eu nu prea sunt amfitrioana la mine (adica la el ) acasa, nici nu am avea loc. El nu are decat mama si o sora. Mama lui e feminista, tine cu mine, dar pe de alta parte considera normal ca barbatul sa se impuna cu violenta, la fel facea si al ei (tatal) si pana la urma a trebuit sa fuga de la el. Mi-a zis ca si ea "cata bataie a luat pana a invatat sa-si tina gura"... Sora lui o femeie moderna, independenta, dar e tot de anii mei si nu a reusit sa-si gaseasca un barbat serios, chiar daca e frumoasa si imbracata dupa ultima moda, si pe deasupra e si gospodina. Cred ca e foarte adevarat ceea ce spun si psihologii ca bagajul emotional cu care venim de la parinti e foarte important, ne poate marca pentru tot restul vietii. Ai mei de-acum nu prea mai conteaza, s-au resemnat, nu mai tin sa se implice in vietile noastre. La inceput au incercat sa fie mai duri cu noi, dar nu au reusit, ne-au scapat de sub control, ne-am "stricat", n-au avut si nu au mijloacele necesare sa ne aduca inapoi. Probabil nici ei nu stiu exact pe ce lume traiesc, ce e rau si ce e bine, au fost si ei la randul lor influentati si manipulati de parinti, si cand au scapat de sub influenta lor n-au stiut incotro sa o apuce. Sau poate ei stiu, dar nu stiu eu.

Cum spuneam, nu stiu despre ai lui, dar ai mei fac Craciunul ca asa se face, nu pentru ca ar sti de ce anume. Sau cel putin asta e parerea mea, din pacate...
Imi pare rau ca nu pot spune lucruri mai bune. Probabil ele exista dar nu le stiu eu.
Sper ca restul lumii sa stie de ce si cum si sa se bucure din plin de Craciun si de celelalte sarbatori.

De exemplu, la biserica unde mergeam pana acum, aveam impresia ca toata lumea impartaseste bucuria Nasterii Domnului si toate celelalte. Chiar daca nu am comunicat, nu am socilaizat foarte mult cu lumea, totusi simteam ca ma integrez in atmosfera. Insa inima mea e indurerata de faptul ca s-ar putea sa fiu nevoita sa plec din cartier si nu stiu daca ma voi simti la fel in alta biserica, daca voi regasi aceleasi lucruri. Probabil ar trebui sa schimb si duhovnicul si nu stiu cat ar fi de placut. Insa pe langa lucrurile care ne unesc, sunt si diferentele care ne separa. Nici aici daca raman nu voi putea fi niciodata la fel ca ceilalti credinciosi, fiindca ei se vor impartasi pecand eu nu. Si nici nu am garantia ca daca m-as intoarce la parinti, preotul de acolo imi va da dezlegare, nici macar nu-l cunosc, nu stiu cum ne vom intelege, daca voi putea sa ma destainui, si nici macar nu am garantia ca as merita-o.