Citat:
În prealabil postat de eliza-georgiana
pai daca apelativul "conita" ar fi fost precedat de o formula politicoasa, as fi apreciat mult de tot, dar asa... ai aruncat apelativu' in ceva de gen "sezi mumos bubico".... zii si tu cat de curtenitor sa te vad :)
si la ce ton academic folosesti, inclin sa cred ca esti suficient de intelept, de nevinovat si fara de pacat pentru a nu-ti face griji de "problemele lumesti" si de banala durere de cap ce-ar reprezenta o nimica toata de inchinare la idoli - biometria - (lucru cu care cine-si mai bate capu sa-l dibuie prin hatisul de ispite si lupte cu idolii proprii ce intalneste omu care vrea a fi credincios zi de zi), evident aici m-as incadra eu pentru ca sunt foarte pacatoasa si stiu ce inseamna sa cazi, tu sunt convinsa ca esti ca si mantuit! mai are vreo importanta ca nu cel care zice Doamne, Doamne intra in Imparatie, sau care mai are timp sa se uite la roadele "pomului" care trambiteaza beneficiile cu care ne imbie Cezarul?
Cred ca ai mare dreptate cu prostia confundata cu smerenia 
Dumnezeu sa aiba mila de sufletele noastre! |
Scumpă coniță, biometria nu-i decât o simplă evaluare statistică a parametrilor în care funcționează o ființă vie și n-are nicio treabă cu mântuirea în mod direct sau indirect. Dosarul tău de la medicul de familie cuprinde deja informație biometrică despre tine, stocată cel mai probabil inclusiv informatic (cu ajutorul cip-urilor).
Cât despre idoli, discuția poate fi foarte lungă, fiindcă orice face parte din modul nostru de a fi, de la mărunțișuri și până la cele mai importante lucruri pot să ne atragă într-o atitudine idolatră. Chiar și urmărirea obsesivă a mântuirii poate fi suspectă de idolatrie atunci când o persoană uită faptul că mântuirea este efectul secundar al unei relații aprofundate cu Dumnezeu și semenii, nu un scop în sine.
Cât despre relația creștinului cu Cezarul în sec. XXI, modelul de bază rămâne tot Biserica primelor trei veacuri, n-are rost să copiem teme din arsenalul ideologic al islamiștilor. Civilizația inspirată de iluminism moare sub ochii noștri, în timp ce simpatizanții unor fracțiuni ortodox(iste) sunt mai preocupați să o salveze decât să aprofundeze propriul lor tropos existențial. Apare din nou la orizont o confuzie gravă între cele ale cezarului și cele ale lui Dumnezeu, precum s-a mai întâmplat chiar în istoria noastră recentă când, sub pretextul luptei cu un drac, unii creștini au considerat că trebuie să se alieze cu un alt drac și din toată tărășenia asta a rezultat o catastrofă politică a cărei consencințe le suportăm și în ziua de azi.