In a doua zi de sarbatoare am bucuria sa va impartasesc o invatatura primita de la un smerit povatuitor athonit.
"Dragul meu! Observ ca pe tine te munceste dorul de a schimba lumea, dar stai linistit ca nu esti singurul! Probabil ca ti-au zis mai multi diverse vorbe si ti-au dat unele indemnuri. Iata ce te indemn eu sa faci daca vrei ca fii tai sa se nasca intr-o lume mai buna!
Cand vezi un om care da fuga cu botu la teica, sa stii ca omul acela a fost deprins sa manance laturi. Nu este vina lui, ci a mediului in care s-a nascut si a crescut. Tu insa, luand vase de cristal si vesela de argint, pofteste-l la masa ta! El nu va pricepe ce onoare i se face. Va veni nespalat, va manca clefeind, se va murdari pe la bot, iar la urma va trage o ragaietura lunga cat doina romanilor. Dar dupa cativa ani, vei observa ca se spala pe maini si se piaptana. Dupa alti cativa ani nu va mai ragai. Si abia in final, vazand omul acela pe un altul care da fuga la teica porcului, va zice: <<sarmanul de el, ce viata de caine duce!>>
Sau poate ai vreun prieten sau o ruda caruia ii miros picioarele. Tu, indata luand un lighean cu apa calda iti sufleci manicile la haina si te apuci sa-i speli picioarele.
Facand acestea implinesti si Evanghelia si traiesti si in lux." (cuvinte rostite prin gura monahului Nectarie Atonitul)
Sarbatori fericite si o viata frumoasa tuturor! Din toate disputele avute, sper sincer sa ne fi ales fiecare dintre noi, macar cu cate un gand bun si cu dorinta de a cunoaste acea parte de adevar ce inca ne ramane tainuita...
|