Astăzi să ne îmbrăcăm în armura Duhului și să înfruntăm săgețile ispitelor, avându-l călăuzitor pe marele mucenic al lui Hristos, Sfântul Ștefan. Astăzi cu florile gândurilor luminate să împodobim cea dintâi icoană a muceniciei, cu șoptirile rugăciunii cerând să ne învrednicească și pe noi de o viață jertfitoare, având ca temelie iertarea și dragostea curată față de aproapele nostru. Iată, acesta ca un luceafăr a strălucit, urmând totdeauna cu gândul vederea Soarelui dreptății. Pentru aceasta, s-a și învrednit mai înainte de moarte a vedea pe Hristos stând pe scaunul slavei de-a dreapta Tatălui. Plin fiind de înțelepciunea Duhului, cu ale cuvintelor sale curgeri a voit a spăla întinăciunea minții iudeilor și a le descoperi icoana iubirii jertfitoare a Celui Răstignit pe Crucea durerilor pentru mântuirea sufletelor noastre. Lovindu-se de zidul împietririi inimilor lor a fost întâmpinat cu pietre, dar i s-a deschis ușa muceniciei, fiind primit cu bucurie întru cântări îngerești în cămara Cuvântului. Nu a pizmuit pe cei fărădelege, ci ne-a arătat nouă măsura desăvârșirii sale prin cea din urmă rugăciune săvârșită pe pământ, întru care a voit să cuprindă într-o ultimă încercare omenească pe cei rămași neîndreptați. Nu a cerut socoteala păcatului lor, ci iertarea de la Cel Ce tuturor a izvorât râuri de iertare, primind a fi împuns cu sulița în preacurata Sa coastă. Nu a pizmuit pe cei încrâncenați în hulire din necredință, ci a continuat să-i poarte în rugăciunile sale și după trecerea din viața pământească. Atunci îngerii s-au bucurat și au săltat întru cântări, înșiși minunându-se de puterea iubirii și iertării sale, dar și de strălucita mărturisire a Cuvântului în fața adunării fărădelege. Întoarcerea lui Saul la credință este rodul rugăciunilor sale stăruitoare, arătând puterea rugăciunii pentru vrăjmași. Căci cu adevărat aceasta este sea mai bine primită rugăciune înaintea lui Dumnezeu, vădind că cel ce se roagă are în sufletul său aprinsă candela Duhului, cea cu untdelemnul iubirii jertfitoare. Această rugăciune ne dă măsura asemănării cu Dumnezeu Cel iertător și pururea iubitor, căci Acesta mâniat fiind neîncetat de împietrirea și mulțimea păcatelor noastre nu Se scârbește și nu slobozește asupra noastră mânie ucigătoare, ci așteaptă pocăința noastră, ținând pururea deschise brațele iubirii pentru fiii cei rătăcitori. Cel dintâi mucenic a urmat întru totul pilda Mântuitorului Celui Răstignit pentru oamenii cei nemulțumitori, pecetluind sfârșitul cu rugăciunea cea iubitoare de iertare. Deci, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Ștefan să ne întărim și noi pe piatra credinței lucrătoare, iertând din inimă celor ce ne ocărăsc din neștiință și dăruind lui Hristos prin rugăciune pe toți spre îndreptare și pocăință curată, vrednică de mântuire. SFÂNTUL MUCENIC ȘI ARHIDIACON ȘTEFAN, cea dintâi piatră a jertfei, care stă la temelia cetății mucenicilor lui Hristos, îngerul cel în trup prin care a grăit Cuvântul întru lumina Duhului, vestind voința Tatălui, poarta cea cerească a Sfinților Mucenici, cheia înțelepciunii Duhului, cel ce s-a arătat până în sfârșit icoană a iertării și iubirii jertfitoare, cu razele rugăciunilor sale să lumineze și inimile noastre întunecate, spre iertarea și îmbrățișarea tuturor întru gândul rugăciunii.
