Tot Părintele Galeriu vorbea despre „Mielul junghiat de la întemeierea lumii”, despre care este scris în Apocalipsa. Iar părintele adăuga: „și pentru întemeierea lumii”. Lumea, creația, e întemeiată pe jertfa din veșnicie a Fiului lui Dumnezeu. El este într-o permanentă stare de jertfă, așa încât Răstignirea este doar expresia în istorie a acestei stări.
De aceea ea nu are nimic negativ în sine, Domnul n-a fost o victimă a oamenilor, ci este tot ce poate fi mai pozitiv, mai afirmativ, mai propriu lui Dumnezeu și omului care vrea să se îndumnezeiască, să fie viu. Jetfa de bună-voie.
Iar chenoza, smerirea lui Dumnezeu-Cuvântul până la a deveni unul dintre cei mai săraci dintre noi, este, evident, tot o jertfă de Sine, o dezbrăcare de slava și de puterea dumnezeiască.