Citat:
În prealabil postat de leonte
In a doua zi de sarbatoare am bucuria sa va impartasesc o invatatura primita de la un smerit povatuitor athonit.
"Dragul meu! Observ ca pe tine te munceste dorul de a schimba lumea, dar stai linistit ca nu esti singurul! Probabil ca ti-au zis mai multi diverse vorbe si ti-au dat unele indemnuri. Iata ce te indemn eu sa faci daca vrei ca fii tai sa se nasca intr-o lume mai buna!
Cand vezi un om care da fuga cu botu la teica, sa stii ca omul acela a fost deprins sa manance laturi. Nu este vina lui, ci a mediului in care s-a nascut si a crescut. Tu insa, luand vase de cristal si vesela de argint, pofteste-l la masa ta! El nu va pricepe ce onoare i se face. Va veni nespalat, va manca clefeind, se va murdari pe la bot, iar la urma va trage o ragaietura lunga cat doina romanilor. Dar dupa cativa ani, vei observa ca se spala pe maini si se piaptana. Dupa alti cativa ani nu va mai ragai. Si abia in final, vazand omul acela pe un altul care da fuga la teica porcului, va zice: <<sarmanul de el, ce viata de caine duce!>>
Sau poate ai vreun prieten sau o ruda caruia ii miros picioarele. Tu, indata luand un lighean cu apa calda iti sufleci manicile la haina si te apuci sa-i speli picioarele.
Facand acestea implinesti si Evanghelia si traiesti si in lux." (cuvinte rostite prin gura monahului Nectarie Atonitul)
Sarbatori fericite si o viata frumoasa tuturor! Din toate disputele avute, sper sincer sa ne fi ales fiecare dintre noi, macar cu cate un gand bun si cu dorinta de a cunoaste acea parte de adevar ce inca ne ramane tainuita...
|
Frate Leonte, nu stiu de unde ai rasarit, dar ma bucur mult ca esti printre noi. Acu', sunt convins ca uneori mai ma bag si eu cu botul in teica, desi mai inainte am cinat cu Mantuitorul din acelasi blid... Si la fel de convins sunt ca mai scap din cand in cand cate o ragaitura care sa mi se para mie ca are ritm si cadenta, ba chiar si o linie melodica speciala... Dar macar cand e vorba de spalatul picioarelor, sa reusesc sa ma rusinez "la timp", adica sa-mi pice fisa si sa ma smeresc, daca cineva se sesizeaza de duhoarea picioarelor mele si sa nu astept invitatie speciala si nici servitori care sa-mi inlature "ciocolata" dintre deste, ci sa mi-o inlatur singur cu osteneala, ca pentru un lucru bine-facut!...
Spuneam nu demult ca intru cu sfiala pe-aici si ca nu ma simt in masura sa adaug "valoare" acestui thread, fiindca sunt inca departe de a ma considera demn de asa ceva! Acum am decis sa scriu si eu doua randuri fiindca sunt usor nedumerit fata de ce am auzit astazi la predica de dupa Sf Liturghie.
La un moment dat, Parintele a spus un lucru pe care eu il stiam altfel, sau cel putin il intelesesem altfel. Este vorba de Natanail, cel chemat de Filip sa-L cunoasca cu ochii lui pe "Cel asteptat"! Parintele, probabil inspirat din surse pe care eu nu le cunosc (inca), spunea ca de fapt Natanail ar fi trebuit sa aiba aceiasi soarta cu pruncii omorati din ordinul lui Irod, dar mama lui l-a ascuns sub un smochin si astfel Natanail a scapat de la moarte. Acest secret nu-l cunoastea decat el si mama lui. Atat. De aici uimirea lui cea mare si acceptarea din primul moment ca nu avea in fata un prooroc sau ghicitor, ci era chiar Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care stia totul si vedea totul. As fi vrut sa stiu daca cineva a auzit vreodata despre aceasta varianta, si daca se poate sa ne dea si sursa. Eu inca nu am gasit-o, desi nici nu pot sa spun ca am insistat foarte mult, iar daca nu o gasesc, cu siguranta il voi intreba in prima ocazie care mi se iveste, pe Parintele, din ce surse se documenteaza el...
V-as fi recunoascator daca cineva imi poate veni in ajutor, ca sa nu-l mai deranjez eu pe Parintele!...