În prealabil postat de MihaiG

Doamnă Laura, acelaşi Hristos căruia i-aţi jurat fidelitate veşnică este cel care (după cum bine observa în altă parte domnul Dragomir) a vorbit de mai multe ori despre Iad, scrâşnirea dinţilor etc. decât despre Rai.

Iadul nu este doar alegerea liberă a unora de a fi departe de Dumnezeu. În nenumărate locuri din Scriptură, din Tradiţie, din scrierile sfinţilor, etc., este prezentat drept dreaptă pedeapsă şi drept veşnic chin, veşnică tortură şi agonie.

Eu apreciez poziţia oricui încearcă să se detaşeze de aceste învăţături. Însă sunt învăţăturile Bisericii dumneavoastră. Nu doar ale habotnicilor, ale ortodoxiştilor sau ale mai ştiu eu cui.

Dacă x şi z de pe acest forum doresc să eticheteze poziţia mea drept mândrie drăcească, e treaba lor.

Dar situaţia în care un om ar suferi o eternitate de chinuri pentru că a greşit într-o viaţă finită din punct de vedere temporal este de o nedreptate (scuzaţi ironia şi ignoraţi "mândria") strigătoare la cer.

Iar ideea că cineva ar putea fi veşnic fericit în condiţiile în care o persoană care i-a fost apropiată, un părinte, un soţ, un copil, va fi chinuit pentru veşnicie pentru păcatele sale - este o monstruozitate.

Poate că sunt mândru, sau nebun, dacă gândesc aşa. Bine. Sunt ce vreţi voi. Sunt mândru, sunt nebun, dar fericirea în paralel cu suferinţa celor apropiaţi rămâne o MONSTRUOZITATE.