" Colindele durerii "
La Închisoarea Târgșor, cea mai intens trăită sărbătoare a fost Crăciunul anului 1949. Cei de la izolare au prins un moment de neatenție a gardienilor din curte și ne-au colindat. La rândul nostru, doi flăcăi, Grigore Istrate și Iacob Ilie din Piatra Neamț, i-au colindat pe cei de la izolare și Istrate le-a compus la repezeală o urare, un fel de plugușor:
Sunteți singuri izolați
Fără părinți, fără frați
Ca o pleavă aruncați.
Nu ne temem, astea toate
Le-om trece cu sănătate
Căci avem un Tată-n cer
Și o mamă tot la fel
Și un Fiu ce ne-nfrățește
Și cu harul ne sfințește.
Umila noastră urare
Primiți-o la izolare!
Nu cerem colaci, nici bani,
Ci dragoste, la mulți ani!“
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|