[cristiboss56]

Scrisoarea catre militarul Iovita N. care povesteste despre felul in care a ajuns la credinta in Dumnezeu

Îmi scrii despre minunatul lucru care ţi s-a întîmplat în război. Cineva împărţea ostaşilor pe cîmpul de luptă Noul Testament. Cărţi mici, bine legate. Ai luat şi tu. Şi ai remarcat cu ironie: “Aici au căutare oţelul şi plumbul, nu cărţile; şi dacă oţelul nu ne mîntuieşte, cartea chiar că nu ne va mîntui!” Asemenea remarcă ai făcut - căci pînă în acea zi nu pusesei nici un temei pe credinţa lui Dumnezeu. O priveai ca pe o manta veche, pe care caravana omenească o tîrîie după sine de cînd lumea fără nici un folos.
Ai primit, totuşi, cărticica şi ai băgat-o în buzunar, în stînga. Ce s-a întîmplat? Tu spui: “O minune a lui Dumnezeu”, şi eu subscriu. Chiar în acea zi s-a pornit o încleştare crîncenă, în jurul tău cădeau răniţii. Dintr-o dată, şi tu cazi. Te-a lovit un glonte. Te-ai apucat cu mîna de partea stîngă. Te aşteptai să curgă sîngele. Cînd te-ai dezbrăcat, ai aflat glontele în cărticica aceea, chiar în dreptul inimii. Te-ai cutremurat tot, ca de friguri. Degetul lui Dumnezeu! Cartea sfîntă ţi-a scăpat viaţa de oţel şi plumb. Tu socoţi acea zi drept naşterea ta duhovnicească. Din acea zi, ai început să te temi de Dumnezeu şi să înveţi cu luare-aminte credinţa. Şi totuşi, nu este o manta veche! Şi nu o poartă în zadar caravana omenească.
Dumnezeu ţi-a deschis ochii cu mila Sa. Stă scris: Dumnezeu pe drepţi iubeşte şi pe păcătoşi miluieşte.
Unii oameni şi-au pierdut în război trupul, iar alţii, sufletul. Primii au pierdut mai puţin. Iar unii şi-au dobîndit sufletul. Aceştia sunt adevăraţii învingători. Au fost unii care au plecat la război ca nişte lupi şi s-au întors din război ca nişte miei. Cunosc destui dintr-aceştia. Sunt cei care, ca şi tine, au simţit printr-o întîmplare minunată că Nevăzutul Dumnezeu păşeşte lîngă ei. Precum a zis Psalmistul: mai-nainte am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin. Citeşti Psaltirea?
Şi dacă tu, fiind pe atunci necredincios, ai simţit cum pătrunde Cel Preaînalt în viaţa omenească, cu cît mai mult acum, cînd eşti credincios şi evlavios?
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
Episcop Nicolae (Velimirovici)