PARTEA a-IV-a

,,b) Exegeza Sfintilor Trei Ierarhi are urmatoarele caracteristici:

1. Evita, pe cat posibil, interpretarea alegorica. Fac uz de ea numai cand concluziile ei concorda intru totul cu spiritul Sfintei Scripturi. Recomanda indeosebi ca interpretarile alegorice sa nu fie aduse pentru demonstrarea unui adevar religios combatut de eretici. Limiteaza interpretarea alegorica la unele profetii hristologice, la parobole si mai ales la Cantarea Cantarilor, pe care o socoteau carte pur didactica. Grija deosebita impusa de pericolele interpretarii alegorice se vadeste si din formularea unor observatii si a unor reguli legate de alegoriile Vechiului Testament. Dupa ei : - Sfanta Scriptura arata singura, din context, locurile care trebuie interpretate alegoric ; - ea insasi da, de obicei, interpretarea alegoriilor ei, - interpretarea alegoriilor se usureaza totdeauna prin compararea lor cu oricare alt text asemanator; - in sfarsit, interpretarea lor nu trebuie sa contravina nici intregului spirit al Sfintei Scripturi, nici legilor logicii, nici realitatilor istorice.

Desi mare admirator al lui Origen, Sfantul Vasile cel Mare este primul dintre capadocieni care ii dezaproba metoda de interpretare a Sfintei Scripturi. Referindu-se la spusele acestuia, dupa care relatarile Sfintei Scripturi nu trebuie luate ca referindu-se la realitati istorice, ci ca referindu-se la niste realitati spirituale, expuse simbolic, marele ierarh repetand cuvintele Sfantului Apostol Pavel (Rom. I, 16) afirma : "ca nu se rusineaza de Evanghelie (de Scriptura) si ca in spusele ei el vede referiri la fapte si lucruri reale". In acelasi timp, combate cu hotarare pe aceia care, in interpretarea Sfintei Scripturi, folosesc din plin imaginatia, vrand cu tot dinadinsul sa acomodeze textul ei scopurilor lor. Pe Sfantul Vasile il urmeaza credincios Sfantul Grigorie de Nazianz. El dezaproba interpretarea alegorica, scotindu-o potrivita doar pentru "talcuitorii de vise". Cat priveste atitudinea Sfantului Ioan Gura de Aur fata de acest mod de interpretare, amintim numai ca a fost numit, dealtfel pe buna dreptate, antipodul lui Origen si parintele exegezei ortodoxe.

2. Sfintii Trei Ierarhi evita exagerarile interpretarii strict literale, care, tinandu-se de litera textului excludeau oricare alt sens al Sfintei Scripturi. Ei vad in Sfanta Scriptura expresia unui imens pogoramant facut de Dumnezeu fata de oameni, prin intermediul ei, omul are totdeauna la indemana cuvantul si voia lui Dumnezeu si o poate studia si reflecta asupra ei in voie. Simplitatea limbii nu distoneaza cu adevarurile ei inalte, pentru ca, asa cum observa Sfantul Ioan Gura de Aur, "prin grija lui Dumnezeu toate se fac pentru mantuirea noastra". Ei stiu totdeauna ca aghiograful a avut in vedere puterea si modul de intelegere al acelor carora se adresa. Referindu-se la descrierile antropomorfe ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament, acestia sustin ca acest mod de a vorbi este modul cel mai simplu de apropiere a mintii omenesti de Dumnezeu; de aceea, astfel de expresii nu trebuie interpretate ca mituri nici ad litteram. Sugestive in acest sens sunt cuvintele Sfantului Grigorie de Nazianz : "Noi, spune inaltul ierarh, vrem sa tinem calea de mijloc intre cei care dau (Sfintelor Scripturi) o interpretare simplista si intre cei care prefera interpretarea anagogica... Pentru ca prima este... inferioara, iar cealalta este facuta de visatori ; si una si alta sunt la fel de condamnabile".

3. Sfintii Trei Ierarhi, plasand adevarurile supranaturale ale Sfintei Scripturi in cadrul timpului in care s-au plamadit, incearca sa surprinda cat mai exact starea de spirit a aghiografului si a contemporanilor sai, partea care revine Duhului Sfant si partea de contributie care revine scriitorului bisericesc inspirat. Aceasta, referitor la cartile profetice ale Vechiului Testament. Cat priveste cele relatate in Sfintele Evanghelii, Sfintii Trei Ierarhi sustin istoricitatea si autenticitatea lor. Momentul nasterii si imprejurarile in care a trait Mantuitorul si minunile pe care le-a facut sunt descrise de ei cu multa grija. Invierea Domnului este un fapt constatat si marturisit de martori oculari. Intocmai ca Apostolul Pavel, care spune ca "daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propoveduirea noastra si zadarnica este si credinta voastra" (I Cor. XV, 14), Sfintii Trei Ierarhi fac din inviere temelia credintei, iar din istoricitatea intregului cuprins evanghelic baza interpretarii ortodoxe.

4. Din multimea sensurilor care se dadusera pana atunci textelor scripturistice, Sfintii Trei Ierarhi retin doua : pe cel literal, zis si istoric sau gramatical si pe cel tipic sau spiritual. Prin sens literal ei inteleg sensul pe care il au cuvintele in vorbirea obisnuita, iar prin sens tipic sau spiritual, sensul simbolic pe care il prezinta anumite pericope. Spre deosebire de inaintasii lor, Sfintii Trei Ierarhi nu separa cele doua aspecte ale textului Sfintei Scripturi, ci, stabilind mai intai sensul adevarat literal al textului, - printr-o analiza filologica de neintrecut -, ei purced, acolo unde este cazul, la aflarea sensului tipic, simbolic. Acestei analize nu-i scapa nici cele mai mici cuvinte, ori de cate ori prin acestea puteau sa respinga interpretarile arbitrare ale ereticilor. Pentru ca, dupa spusa Sfantului Ioan Gura de Aur, intocmai pietre pretioase, a caror valoare nu depinde de volum ci de compozitia si frumusetea lor, la fel si aceste amanunte pot furniza informatii inestimabile exegetului .Sens spiritual dau de obicei pericopelor care descriu pe Dumnezeu in limbaj antropomorfic, celor referitoare la imparatia cerurilor, ca si anumitor evenimente din Vechiul Testament care au corespondent in Noul Testament. Astfel, trecerea iudeilor prin Marea Rosie este considerata ca a prefigurat botezul crestin, ridicarea sarpelui de arama in pustie si aducerea lui Isaac spre jertfire ca au prefigurat crucea si jertfa Mantuitorului, s.a. Raportul dintre tipul descris de Vechiul Testament si antitipul sau din Noul Testament este analog celui dintre imagine si realitate. Dupa cum imaginea nu contrazice realitatea dar nu poate avea toate insusirile realitatii, tot asa nici tipul Vechiului Testament nu poate substitui antitipul Noului Testament. Acest sens, insa, nu poate fi desprins cu usurinta de oricine ; aflarea lui necesita atentie, efort sustinut si ajutorul interpretilor inspirati.

5. Sfintii Trei Ierarhi nu se limiteaza la o interpretare pur teoretica a Sfintei Scripturi, ci aplica principiile ei la viata de toate zilele, morala si sociala. In numele principiilor biblice, acestia biciuiesc vicii si nedreptati, in numele principiilor biblice ei invata iubirea si apropierea dintre oameni. In numele principiilor biblice ei mustra pe imparati, pe cei lacomi si pe cei rai, in numele principiilor biblice ei isi impart bunurile celor sarmani si tocmesc azile pentru batrani si nevoiasi. Desigur, opera exegetica a Sfintilor Trei Ierarhi este mult mai bogata in sensuri, dar in limitele unei alocutiuni nu pot fi formulate decat cele mai importante.Incheind, putem afirma ca Sfintii Trei Ierarhi au intreprins o opera fara egal, au atins toate problemele pe care le pune textul biblic si au dat solutiile cele mai bune. In acelasi timp, au facut din viata lor cel mai bun si mai elocvent comentar al Sfintei Scripturi, consecventi spusei Mantuitorului ca "mare se va chema (in imparatia cerurilor) cel care va invata, dar va si face (cele ce invata)" (Matei V, 19).Opera lor este normativa pentru oricine incearca sa interpreteze Cuvantul lui Dumnezeu." (autor:Pr.Prof.Dr.Constantin Cornitescu,preluare de pe crestinortodox.ro)

Scurt cuvant de final.

Teologia traieste imbratisata-n smerenie cu doxologia iar cea mai frumoasa doxologie,transpusa in cuvinte,este chiar viata celor care prin trairea lor au lasat Cuvantul sa fie viu si lucrator,aducator de roade si ramas ca ramura pe vita,in matca sa ecleziala.In lipsa Duhului care a vegheat la punerea in cuvinte a mesajului catre umanitate a Celui pentru care cerurile sunt asezamantul picioarelor Sale,crestinismul ar fi putut esua intr-o religie a cartii,spasmodica si inchistata in limitele umane si toti am fi uitat ca acel Cuvant s-a intrupat spre a noastra mantuire,mai presus de putinul nostru spiritual.Acel Duh i-a calauzit pe acesti sfinti ai lui Dumnezeu care nu au cautat slava data de oameni ci si-au dorit ca cei ce vor urma sa ramina ancorati in intelegerea duhovniceasca a Sfintei Scripturi,sa nu se loveasca de malurile ascutite a stancilor intunecate,sa nu fie tarati de cei care sunt precum norii fara de apa si pomii fara rod,dezradacinati de Cel care este Adevarul si Viata. ,,Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic."(Ioan 15,4-5).