Floare de Crin
Vazut-am ieri intr-o gradina,
Un fir de crin fara de floare.
Tulpina lui parea ca spre Lumina,
Cu frunze rupte, cere indurare!
Ca-n loc ca floarea ei imaculata
Langa, icoana Maicii Domnului
Sa se odihneasca..
Mireasma ei atat de parfumata,
Atrase doar, o patima... lumeasca.
Intre atatea flori inmiresmate
Parea ciudata, vesteda tulpina.
Cu trupu-i zvelt, cu frunzele plecate,
O Floare, ce murise fara vina!
Din trupul ei cel stins,
O noua floare, spalata de "zapada",
Inmiresmata, alba, fara vina..
Va-mboboci din nou
La a Pastelui chemare:
Veniti cu toti, ca sa luati Lumina!
Uneori vina fetei este ca, Pur si Simplu a crezut (in copilaria ei) ca TOTI calugarii sunt ingeri in trup., sunt un fel de Doamne-Doamne VIU! La fel de grav si dureros, e cand altii isi bat joc de cei ce au trecut prin asemenea SUFERINTA!
|