Iarnă grea… Cică era un pescar fanatic. Și de fanatic ce
era se duce el într-o zi la pescuit, deși era mult sub zero grade. Scoate tîrnăcopul să dea o copcă, după care-și aruncă sculele în apă. Stă el ce stă și deodată aude o voce groasă din spate:
- Aici nu este pește!
Cînd aude, pescarul își extrage undițele și se mută mai încolo… tot nu mișcă. După o vreme, aude iarăși vocea:
- Aici nu se află pește!
Tipul, supărat, se mută din nou, sparge gheața și șade. Din nou, în spatele lui, vocea:
- Aici nu vei găsi pește!
Enervat, pescarul se-ntoarce și grăiește:
- Da' cine ești tu, bă, de-mi tot sperii norocul?
- Eu sînt directorul patinoarului!
- Unii pescuiesc fiindcă le place acest sport, alții din
plictiseală, eu din cauza nervilor. Și dv.?
- Eu vreau să prind pește.
Un pescar, văzînd un confrate care stătea concentrat asupra apei, îl întreaba:
- Cum e apa astăzi?
- E atît de minunată că nici peștelui nu-i vine să iasă din ea.
Între pescari:
- Vasile, cum trage știuca la undiță?
- De unde vrei să știu eu? Crezi că am văzut-o vreodată?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|