Ascultarea este cel mai mare lucru. Ascultati ceea ce va spun parintii si bunicii, chiar daca sunteti majora. Lor le spune Duhul Sfant. Si sa va fie frica sa nu ascultati, ca s-ar putea sa fie spre rau iesind fara binecuvantare din casa parinteasca. Chiar daca ati ajuns la varsta de majorat, departe sunteti de maturitate, caci abia de la varsta de 21 de ani devii prudent in hotarari si poti sa alegi un compromis acceptabil. Vedeti ca ve este greu sa ascultati de parinti, dar daca v-ar cere prietenul ceva - de genul acesta sa zicem ca va obliga sa renuntati la ceava - credeti ca l-ati mai urma cu ardoare. Nu! Ci chiar daca ati face-o ati face de sila. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare: toate fetele aveai prieteni si si pe mine ma salutau si ziceau sa merg in sezatoare. Pana la urma m-am dus, dar mama a spus la stapana casei sa nu ma lase sa petrec pe nimeni, ceea ce sa si intamplat. Dar eu m-am certat cu mama - Dumnezeu so ierte si sa o odihneasca - Am zis ca merg in lume. Ea a zis: "Vei merge siin lume si ai sa porti pietre cu desagii". Si asa sa si intamplat. Sigur ca nu am plecat in lume decat cand sa ivit ocazia, dar ce a spus mama sa implinit. Nu port pietre cu desagii, dar am purtat, ca fiul meu isi aduna pietre si nu putine. Si si acuma nu port pietre adevarate, dar lemne si carbuni, caci aci unde stau cu acestea se face foc si se incalzesc locuintele. Asa ca aveti grija ce faceti, caci dorul de mama si de casa vine repede. Dragostea se raceste si mai ales daca nu este binecuvantare de la Dumnezeu si nici macar de la parinti nu este nimic spre bine. Smeriti-va si traiti macar de acum in curatie si va infranati de la placerile trupesti, si Bunul Dumnezeu va va da ceea ce va harazit.
Doamne ajuta.
Citat:
În prealabil postat de inamuresan19
Am o relatie de un an si parintii mei nu sunt de acord cu aceasta relatie. Am incercat n metode sa ii fac sa inteleaga ca sunt majora si pot sa imi aleg singura pe cine vreau langa mine. Intelegeam daca iubitul meu era o persoana rea, nu ii respecta pe parintii mei, dar asa nu inteleg de ce se poarta asa. Prietenul meu nu e din oras cu mine, ci din alt oras, eu fiind din Ardeal e aproape de Dunare. A stat de vorba cu mama mea si i-a explicat toate intentiile si ea a fost de acord, dupa cateva saptamani, zile mai bine spus, s-a razgandit total, a pus-o pe bunica impotriva mea si pe tata la fel. Nu sunt de acord cu el deloc si nu inteleleg... ca e din alt oras? Si ce? El a spus ca vine in oras la mine si se stabileste aici, numai sa fie bine... si nici asa. El face facultate la el in oras si eu mai am ultimul an de liceu... e cam greu sa ne vedem foarte des. In ultima perioada cand am iesit afara mama a inceput sa tipe la mine ca iarasi ma intalnesc cu el... cand defapt voiam pur si simplu sa ies cu o prietena. Toata viata mea parintii m-au controlat, mereu au luat ei decizii pentru mine, liceu... ce sa fac in continuare. Sincer nu imi place asa, vreau sa am si eu deciziile mele, ma simt asa inchisa in casa. Daca vreau sa ies sunt luata la intrebari, desi sunt majora, i se pare suspect orice... acum 1 zi s-a comportat foarte urat cu mine si m-a jignit... cat si pe prietenul meu, pentru orice da vina pe el, desi el nu are nici o legatura. Am hotarat ca dupa liceu sa plec de acasa si sa imi fac propria viata in alt oras, sa ne descurcam singuri... cu ajutorul parintiilor lui, sa imi plateasca el facultatea si sa ne cautam ceva de munca, avand in vedere ca parintii mei nu vor sa auda de el. Le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, dar exagereaza, am 19 ani, nu pot sa continui la nesfarsit doar cu decizile lor, simt nevoia sa decid si eu pentru viata mea.
Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?
|