[Florinvs]

Intradevar, in mediul rural s-au facut unele greseli de planificare! Desi nu se poate nega modernizarea evidenta a agriculturii, totusi s-a si gresit in unele aspecte:

-concentrarea prin intermediul ICIL si IRIC , a prelucrarii produselor lactate si din carne in mediul urban, desi mai potrivit ar fi fost infiintarea unor fabrici de capacitate medie de prelucrare a acestor produse in mediul rural, prin asociatiile intercooperatiste. In acest fel s-ar fi dat un impuls pentru pastrarea fortei de munca in mediul rural. E adevarat ca s-a mai incercat unele masuri in acest sens infiintarea unor fabrici de zahar de exemplu si in comune (Liesti, Falciu, Tataranu, etc) si dezvoltarea unor sectii de productie a cooperatiei mestesugaresti si a industriei locale;

-desi parcul de tractoare si masini agricole a SMA-urilor era destul de mare, totusi in "varfurile de campanie" nu reusea sa faca fata, astfel ca se scoatea armata sau elevii in campania agricola;

-de multe ori, anumite "indicatii" care veneau de la centru erau luate fara consultarea presedintilor de CAP-uri sau a brigadierilor, care cunoasteau cel mai bine situatia pe plan local si ar fi putut sa propuna solutii mai realiste. Trebuia acordat o mai mare autonomie pentru CAP-uri, inclusiv in ceea ce priveste sarcinile de plan si de productie.

-retribuirea muncii in CAP-uri se realiza in urmatoarea ordine: fondul de stat, muncile SMA si abia la urma membri cooperatori. Din aceasta cauza au aparut nemultumiri justificate a taranilor, care, vedeau ca de produs se producea destul, insa ei erau retribuiti cu o parte prea redusa!

Politica de sistematizare a satelor a avut si aspecte pozitive, dar si negative:

-s-au facut eforturi pentru introducerea de sisteme de apa si canalizare in unele sate, de asfaltare s-au pietruirea a unor drumuri. Trebuia ca pana in 1985 toate centrele de comuna sa aiba acces la sosea asfaltata.

-din pacate insa, desi era normal ca locuintele satesti sa fie construite dupa un plan de sistematizare (cu strazi in aliniament, si nu tot felul de ulite intortochiate), ce s-a gresit a fost repartizarea unui spatiu mult prea mic pentru gospodarie- celebri 250 mp, total insuficienti pentru a tine animale si pentru gradina de legume. Taranii trebuiau incurajati sa creasca animale, care puteau fi valorificate prin contracte ferme cu cooperatia de consum (aici si preturile la achizitie trebuiau sa fie mai avantajoase)

-in unele comune s-au construit acele blocuri cu 2-3 nivele pentru specialisti (inginerul agronom, brigadieri, profesori, doctori, seful de post). Insa, nu toate avea asigurate retele de apa-canalizare sau termoficare! Trebuiau intai realizate aceste retele edilitare si abia apoi construite blocurile!

La industrie, aceea "ambitie" de a produce totul in tara, in unele situatii, a fost exagerata! Investitiile trebuiau concentrate pe acele ramuri industriale care mergeau bine la export (si erau cateva: utilaj petrolier, unele masini-unelte, tractoare, vagoane si locomotive, vapoare, mobila, produse chimice, textile si alimentara), iar altele poate ar fi fost mai economic sa fie importate!

Mutarea oamenilor la blocuri a fost generata de nevoia de forta de munca pentru fabricile nou infiintate. Acele blocuri trebuiau construite, dar modul in care s-au construit nu a fost tot timpul cel mai potrivit:

-pentru "economia de teren agricol", in momentul conceperii schitelor de sistematizare urbana, s-a prevazut un perimetru construibil prea restrans! Din aceasta cauza au aparut blocuri mult prea apropiate unul de altul, fara prea mult spatiu verde intre ele! Prin contrast, in fosta URSS (in Chisinau de exemplul) s-au realizat strazi largi, piete de mari dimensiuni, iar distanta intre blocuri este mare, cu multe spatii verzi! Chisinaul poate fi dat ca exemplul de urmat in materie de sistematizare urbana!

-apoi in unele cazuri suprafata camerelor era prea mica, in special in blocuri nedecomandate!

-multe case darapanate, insalubre sau diverse "maghernite" care abia mai stateau in picioare trebuiau demolate! Insa, din pacate, s-au demolat si multe cladiri vechi, de patrimoniu, cu o arhitectura deosebita, care puteau fi renovate si care puse in valoare ar fi putut atrage multi turisti si implicit incasari valutare! In momentul conceperii schitelor de sistematizare, ar fi trebuit consultati conducatori locali (primul secretar) care stiau cel mai bine situatia pe plan local.

Aici trebuiai clar delimitate zonele functionale ale oraselor: o zona cu cladiri vechi, de patrimoniu, o alta pentru locuinte tip bloc (dar cu spatiu suficient intre blocuri), o zona comerciala si eventual pietonala si o zona industriala!

Apoi aceasta mutare "peste noapte" a unor oameni din mediul rural la bloc, fara a aveea o anumita "pregatire" pentru viata de la bloc, a dus de multe ori la folosirea necorespunzatoare a unor instalatii si spatii comune , cu degradarea prematura a acestor instalatii! Apoi aceea mentalitate paguboasa- "sa vina IGO sa repare teava, acoperisul sau liftul"!

In acele blocuri care erau proprietate personala sau in blocurile tip "vila" cu doua etaje si 3-4 apartamente, situatia era cu totul alta: oamenii fiind proprietari se preocupau mult mai mult de pastrarea si ingrijirea spatiilor si a instalatiilor comune!