Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.