Nu mi s-a părut că s-a vobit din punct de vedere teoretic, ci practic.

Dacă însă vrei şi alte exemple, eu am fost invidioasă pe cei mai apreciaţi ca mine, geloasă pe cei mai iubiţi decât mine... Ca să nu mai spun de invidii de genul "ea se îmbracă mai frumos" sau "e mai talentată" sau "e mai bună" etc. M-am spovedit câţiva ani de păcatul acesta până am simţit o ameliorare şi mi-am dat seama că la Dumnezeu e loc pentru toată lumea şi am şi eu destule de care să mă bucur, nu e cazul să mă amărăsc uitându-mă în curtea vecinului. Sper că am folosit bine timpul trecut...

Referitor la prietenia dintre bogaţi şi săraci, s-ar putea ca gândul bogatului că cel sărac îl invidiază să fie de fapt expresia invidiei bogatului... dovada faptului că germenul invidiei dospeşte în cel bogat, în pofida stării lui materiale bune. Aşa cum am spus mai sus, invidia poate avea diverse obiecte, nu doar starea materială...

E adevărat că o diferenţă de stare materială nu ne permite să facem anumite lucruri împreună, dar prietenia presupune afinităţi şi preocupări care nu ţin de starea materială... Spre exemplu la biserică vin oameni de toate categoriile şi se leagă diverse prietenii, care depăşesc adesea clasificarea bogat - sărac...

Şi încă ceva: expresia lipsei invidiei este să ne bucurăm sincer de realizările aproapelui, chiar şi atunci când noi nu am avut parte de ele. Doamne ajută-mă să pot face aceasta!