Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Nu prea inteleg in ce consta fatarnicia, nici motivul pentru care ma tot ataci. Sau nu esti de acord ca la 20 ani nu ai experienta unuia de 40, cati ani am avut eu cand am plecat. A fost nevoie de curaj pentru acest pas, precum si asumarea raspunderii in cazul in care iesea rau si eram trimisi inapoi - ceea ce s-a intamplat cu multi, care apoi au suferit batai si ani de detentie.
Dar, sigur, ca student sau elev nu ai de unde sti cat de greu faceau parintii rost de mancare sa puna pe masa, sau de bani pentru a plati meditatiile si studiile, intretinerea la facultate... ne place insa sa dam cu gura.
Plecarea romanilor in strainatate a insemnat un colac de salvare si pentru unii din cei ramasi acasa, care au supravietuit datorita ajutorului primit.
|
Ești extraordinară!
Nu-mi spune de curajul avut ca să fugi. Că nu te cred. Măcar las-o așa cum a picat.
Nu-mi place să dau din gură, dar habar n-ai ce experiențe am avut sau nu pe vremea regimului nenorocit comunist.
Cât porumb am depanusat, câte roșii, ceapă, castraveți, cartofi am cules din clasa a 6-a până-n a 12-a începând de pe 16 Septembrie până-n mijloc de Noiembrie. Când ne mânau ca pe vitele și ne înghesuiau în autobuze sordide cu burduf și cu bombe pe acoperiș, când ne suiau pe bac și pe ceață de nu vedeai celălalt capăt al bacului ne duceau în insula mare a Brăilei..
Când părinți tăi nici măcar n-au fost primiți să dea la facultate din cauză că cei doi bunici ai tăi au luptat la cotul Donului
trimiși de Țară.
Dar ce știu eu?