multumesc frumos pentru cuvintele tale vsovi.intentia mea este sa fiu buna sa nu tulbur pe nimeni (pe cat posibil)dar imi este greu sa vad in sotul meu barbatul pe care l-am iubit atat si care m-a impins sa fac o crima. cred totusi ca tot cu vorba buna rezolv lucrurile desi ,daca dumnezeu m-ar bincuvanta din nou ,cred ca ar face la fel. nu cred ca voi mai avea ocazia sa fiu mama pentru a doua oara. dar numai dumnezeu stie. poate il intoarce la credinta sa vada adevarul lui dumnezeu nu cel in care traieste el. el are oroare de felul meu de a-mi manifesta credinta. el vrea sa crezi doar asa de suprafata , sa nu te privezi de placerile trupului si ale pantecului, sa fii orgolios si mandru si sa nu spui in viata iarta-ma. si daca il invat ca nu este bine si ii citez din cartile citite spune ca m-am smintit si ca sunt habotnica. mai mult decat atat si pretenii lui care nu sunt crestini practicanti sunt de aceeasi parere cu el. este ingrijorator ca toata lumea vede credinta ca pe ceva de suprafata , fara nici o privare de la nimic ci doar sa stii ca exista dumnezeu si este suficient. totusi raspundem in fata lui dumnezeu daca nu am facut nimic in acest sens pentru casnicii nostri.credinta nu este de mai multe feluri - trebuie sa fie vie si lucratoare- trebuie sa transpui in practica tot ce inveti din carti si de la sfanta biserica. dar daca cel de langa tine te impinge la pacat si spune ca dumnezeu a lasat avortul ca altfel ne-am fi inmultit prea mult............ no comment( sa stii ca am reusit dupa 40 de ani - el are 60 de ani- sa il duc la spovedanie si apoi sa ajunga in final sa se impartaseasca. dar mi-am dat seama ca nu a inteles cu adevarat ce inseamna sa te impartasesti cu sfintele taine din moment ce gandeste asa)
|