Cativa useri au pus in discutie invidia dintr-o alta perspectiva,impingand vina mai inpre cel invidiat...
Mie nu imi pare corect,dupa ca ca pacatuim urandu-l pe altul pentru succesul avut(in oricare dintre domenii)mai il facem vinovat tot pe el pentru uriciunea noastra?
Adica fata violata este vinovata ca era frumoasa si apetisanta,iar cel furat este vinovat ca s-a afisat cu agoniseala lui;pana la urma inversand logica si ideile,criminalii ajung victime,de parca Dumnezeu nu ne-a dat legi,invataturi,inteligenta si o constiinta.Ce parca ne-a lasat asa ca animalele in drum,neputandu-ne controla si abtine de la netrebnicii?
A da mereu vina pe altii pt situatiile in care te gasesti este un semn de imaturitate dar si de lasitate.
Acum sa nu cadem nici un extrema cealalta in a ascunde celorlalti cine suntem cu adevarat,doar pt a-i proteja pe niste rautaciosi,necredinciosi si prost crescuti de sentimente de inferioritate.
Daca sunt cat de cat destepti,succesele mele pot sa-l urneasca din starea de inertie si decat sa ma urasca mai bine imi cer detalii cum sa faca sa-si rezolve si ei problemele!
Cei care se afiseaza ostentativ nu sunt subiectul meu de invidie;stiu ca au o problema de comportament si atitudine si nu le fac jocul observandu-le excesele.Dar desigur,exista si o educatie mai periferica care intretine acest prost obicei sau cei care se simt raspunzatori pt gadilarea orgoliului unor persoane dupa care pot avea oaresce profit.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|