Stiu ca a trecut Decembire, dar acum am citit aceste marturii si am zis sa le pun si aici.
"
Motto: Să nu uitați, oameni buni, că am plecat
cu sufletul curat și că am murit din prea multă dragoste.
Să nu credeți cumva că n-am știut ce fac; toți am știut!
Și câteodată, când călcați mai apăsat, amintiți-vă
că pământul acesta se sprijină pe piepturile noastre.
sora eroului-martir Dragoș Mladinovici
Mărturiile au fost preluate din albumul omagial „Miracol ’89”, apărut cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist în decembrie 1999.
RADU IONESCU, EROU-MARTIR
14 iunie 1972 – 21 decembrie 1989
Pentru a putea înțelege ce înseamnă jertfa acestor copii, trebuie să mergem înapoi la Altcineva, care S-a jertfit acum 2000 de ani. Dacă nu credem în acea Jertfă, cu atât mai puțin o vom crede pe aceasta.
„I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi l-a dăruit și mi l-a lăsat 17 ani! Eu am fost doar cea care l-a adus pe lume și l-am crescut. Dar viața nu de la mine o are! Persoana mea nu contează, n-am fost decât un ghiveci în care Dumnezeu a sădit o floare.
Când era vorba de minciună, parșivenie cum o numea el, era prompt și categoric.
«Mamă, mi-a zis odată, îmi pare rău că tu ești credincioasă și suferi mai mult. Dar am impresia că-L iubești mai mult pe El decât pe mine». «Da, i-am răspuns, ăsta-i adevărul, pentru că El este izvorul iubirii din care îți dau și ție. De la Dumnezeu vine toată dragostea – și a mea pentru tine!…»
Și să fiu supărată pe Dumnezeu că pe Radu nu-l mai doare nimic, că este acolo unde nu mai e boală, chin, suferință, ură, minciună?!…
Când am fost anunțată, am căzut în genunchi și m-am rugat: «Doamne, întărește-mă în încercarea asta grea!»
El așa de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe singurul său Fiu pentru ea. Abia acum înțeleg asta. Eu nu l-aș fi dat pe Radu pen*tru lume, pentru Revoluție, dar acum înțeleg moartea, transferul acesta, înălțarea!”
"