Părinte ceresc!
Eu sunt fiul cel rătăcit din Sfânta Evanghelie, care am ieșit de sub ascultarea Ta și am plecat pe calea pierzării. Am risipit averea sufletească ce mi-ai dat-o, în desfătări și fărădelegi.
Multe chemări mi-ai trimis ca să mă oprești din calea pierzării, însă eu nu Te-am ascultat. Abia când ai deschis în fața mea pericolul pieirii mele trupești și sufletești m-am oprit în loc...m-am îngrozit și m-am întors înapoi.
Acum vin la Tine, Preabunule Părinte.Te rog primește-mă. Sunt bolnav și n-are cine mă vindeca. Sunt flămând și nimeni n-are hrană pentru sufletul meu. Sunt gol și nimeni n-are haine pentru trupul meu. Sunt istovit și chinuit și nimeni nu mă primește. Mi s-a schimbat și înfățișarea pentru că păcatul și suferința au săpat urme adânci pe fața mea și în sufletul meu. Din haina cea sfântă a botezului a rămas doar o zdreanță.
Preabunule Părinte Ceresc, ca fiul cel risipitor mă rog: "Greșit-am la cer și înaintea Ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău...". Sunt vrednic de pedeapsă. Te rog, însă, Milostive Doamne, iartă-mă și pe mine ca pe fiul cel pierdut din Sfânta Evanghelie. Fie-Ți milă de mine și de starea umilitoare în care am ajuns! Primește-mă iarăși în dragostea și întru odihna Ta. Îmbracă sufletul meu cu haină nouă și mă leagă iarăși de Tine cu inelul Duhului Sfânt, ca să pot începe o viață nouă.
Căci mort am fost și prin darul Tău am înviat. Pierdut am fost și mila Ta am aflat. Amin.
(din cartea de rugăciuni "Privegheați și vă rugați" a Părintelui Gheorghe Grindu de la Biserica Sfântul Gheorghe din Brașov, editura Transilvania Express, 2004)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|