Citat:
În prealabil postat de Annyta
Modul tău de exprimare sugerează că îți pui o problemă ipotetică, nu pare a fi vorba de o situație reală.
Chiar și așa, dacă ai iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul tău și cu toată inima ta, ca în prima poruncă, nu ai fi atât de zdruncinat de pierderea iubirii unei persoane. Ca să nu mai spunem că pasiunea nu se confundă cu iubirea. Iar dacă acea persoană, pe care într-adevăr o iubești, te părăsește, este un semn că nu este demnă de dragostea ta.
Deci... care ar fi problema ta reală?
Iartă-mi asprimea răspunsului...
|
Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.