Citat:
În prealabil postat de Archangel
Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.
|
,,Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viață, iartă!”
Cardinal Henri Lacordaire
-Daca atunci nu erai cu Dumnezeu, rezulta ca tu insuti recunosti ca erai patimasa si nu iubitoare.
-Durerea n-a disparut si linistea nu ti-ai gasit-o, doar ai impresia, pentru ca acum ai devenit o uracioasa incapabila sa simti iubirea fiindca ai folosit ura.
-Iubirea care te doare este intr-adevar iubire si face ca sa doara locul "necurat" in care s-a salasluit; va trebui "sa cureti" acel loc cu muuulta rugaciune ca sa nu mai doara in prezenta iubirii.
-Daca ai apelat la ura, de ce ai numit topicul "Iubire sentiment puternic"?