Citat:
În prealabil postat de Demetrius
1.Da, ati sustinut asta; recititi postul dvs #128.
Portiunea boldata se "traduce" cu cainta si pocainta, asa ca nu e cu nimic diferita.
|
Am recitit postarea si nu vad ca as fi sustinut ceea ce spuneti dumneavoastra.Dar asta nu cred ca are prea mare importanta
Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Singura diferenta o vad in practica(nu in dogma) diferita privind impartasirea; ambele sunt... bune.
Am boldat o secventa ca sa subliniez un punct de vedere strain de BC(dpmdv); eu chiar trebuie sa ma chinui(atat in BC, cat si in BO) sa obtin iertarea Domnului nostru, adica sa ma caiesc din greu, caci altfel spovada nu e dreapta daca vin lunar cu aceeasi "greseala" la spovada.
|
Cainta si pocainta sunt un lucru, iar chinul de a obtine iertare si implicit harul e altceva. Userul Catalin spunea ca noi, catolicii, trebuie sa ne chinuim sa obtinem harul, iar eu spuneam ca din contra, Biserica Catolica ne invata ca Domnul e bucuros sa ne acorde iertarea si ajutorul in drumul nostru spre El. Lupta cu demonii, ispitele, pacatul e grea, dar ajutorul e pe masura. Din vietile sfintilor eu am observat ca adevarata cainta este cu atat mai mare cu cat sufletul e mai curat si deci mai plin de har. O cainta autentica nu ne-o da decat Duhul Sfant si de multe ori un om foarte pacatos nu e capabil de cainta adevarata. Asta nu inseamna ca el nu primeste iertare pentru pacatele lui la spovada.
Presupunem ca un om are viciul betiei. In rest e un om bun, drept, bland. Se lupta cu acest viciu, dar, din pacate, din cand in cand se imbata din nou. Pana la urma el lupta cu un demon si uneori e invins. El este iertat la spovada de greseala in care a cazut a nu stiu cata oara cu toate ca de fiecare data a luat hotararea sa fuga de ocaziile de pacat si sa nu mai pacatuiasca. Perseverand insa, intarit de harul obtinut in urma spovezii si de Trupul si Sangele Domnului, cu timpul va incepe sa greseasca din ce in ce mai rar, pana ce va invinge definitiv demonul betiei. Iar cand va invinge acest demon va aparea urmatorul cu care se va lupta si tot asa, pana ce, cu ajutorul Domnului, ve deveni liber de pacat. Acest om nu e lipsit de har pentru ca nu a invins de tot pacatul. Din contra. Atata vreme cat el face tot ce-i sta in putiinta pentru a face voia Domnului, poate sa stea linistit si nu are de ce sa se teama pentru mantuirea lui pentru ca Domnul apreciaza la fel de mult lupta.