Sa adopti un copil, sa-i dai sansa sa creasca intr-o familie normala, pentru mine inseamna salvarea unui suflet. Am citit la un Parinte ca un tata isi facea griji pentru fiul sau biologic, sa nu mosteneasca anumite patimi urate de la el. Parintele i-a recomandat sa-l impartaseasca des, spunand ca in felul acesta raul mostenit pierde din putere.
Sunt si multi copii adoptati care nu au facut probleme, care le sunt recunoscatori parintilor adoptivi pentru ca i-au crescut si chiar au fost un ajutor la batranete, asa cum sunt copii biologici care nu au dat dovada de aceste sentimente.
In parcul in care ies cu cei mici, am cunoscut doua mamici care au adoptat copii si daca nu aflam din alta sursa (o alta mamica) nu mi-as fi dat seama niciodata (sunt atat de frumosi si parintii ii iubesc enorm).
Am tot respectul si admiratia pentru familiile care adopta un copil, cred ca si binecuvantarea lui Dumnezeu este mare asupra acestor suflete nobile.
|