Interesantă autoevaluare prin proiecție.....
Mândria este un păcat uriaș pe care nu-l poți înfrunta cu prețul prăbușirii în ipocrizie. Un smerit fățarnic este într-o mai mare primejdie duhovnicească decât un mândru sincer. Primul și-a făcut din iluzia virtuții un drog eficient pe termen scurt, iar al doilea învață greșind și greșește învățând în încercarea de a lupta cu răul din propria ființă, fără să fugă de lumina crudă a realității de dragul imaginii publice.
Dacă cipul sau alt mijloc de control masificat te va obliga vrodată la o probă severă de discernământ , să nu-ți imaginezi că o să-ți pună cineva în cumpănă chestia aia și ortodoxia.
O să ai de ales între lucrurile cu potențial idolatru (carieră, poziție socială, locuință, confort material, igienă strictă, economii, fițe cosmetice, excursii în străinătate, tabieturi zilnice etc.) și renunțarea la ele.
Întrebarea este: ești pregătită să renunți la tot ce te ține astăzi ca pion al unui sistem social egal cu o pușcărie globală și să faci saltul la periferia societății?
Dacă da, atunci ce mai aștepți?
Dacă nu, de ce te agiți ca și cum ai fi pregătită?
Te-aș ruga să nu mă iei cu antrenamentul mental, acumulări lente de "curaj" și alte (auto)justificări pentru a împinge cât mai în viitor momentul libertății față de stilul tău de viață actual.
Asta este specializarea celui mai eficient drac din povestirea de mai jos:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfatuld.htm
Până la urmă va trebui să împărțim împreună măgulitoarea ipostază de a fi beton în teorie, nu crezi?