[Mihailc]

În prealabil postat de VladCat

Nu sunt chipuri cioplite, sunt doar chipuri. Insa ma indoiesc ca intelegeti acest cuvant...poate daca veti cauta in Noul Legamant contextele in care este folosit cuvantul „chip”, va va fi de folos in acest sens.



Ne inchinam icoanei, adica Maicii Domnului. Nu am cum sa va explic raportul dintre icoana si Maica Domnului, fiindca nu avem de a face cu un „raport”. Daca va veti ruga cu inima sincera in fata unei icoane, veti patrunde in taina ei si veti intelege



Desigur, inainte de a ne ruga, este imperios sa aflam daca avem de a face cu o icoana sau nu.
„icoana canonica” si „icoana ortodoxa” sunt pleonasme.



„in orice icoana se afla Maica Domnului” - adevarat, dar nu orice tablou religios este o icoana
„sa o vezi pe ea si nu chipul” este un non-sens. Vazand chipul, o vezi pe ea...inca o data va atrag atentia ca acest „chip” este al ipostasului nu doar al trupului subiectului.
„orice icoana nu e decat o bucata de lemn daca privitorul asa o vede” - asta este o blasfemie. Sfata Cruce este doar o bucata de lemn fiindca ateii asa o vad ?



Sunt pline bisericile ortodoxe nu numai de tablouri catolice, ci si de predici catolice, de cantari catolice, de formalismul catolic, de sentimentalismul catolic (dusman al dragostei adevarate), si in general de toata uraciunea pustiirii care in aceste vremuri tinde (daca nu a facut-o deja) sa se aseze in locul cel sfant. Eu cred ca in marea lui iubire de oameni Dumnezeu poate sa lucreze si prin acestea, adica: daca cineva, din nestiinta, se inchina unui tablou religios care pretinde ca il infatiseaza pe Hristos, si daca acel cineva are inima sincera, domnul va raspunde rugaciunilor sale si va purcede spre alinarea sufletului acelui om. Iar singura alinare a sufletului e sa il cunoasca pe Hristos cel Adevarat si sa se lepede de orice inchipuire a sufletului orbit de senzualitate si de alte patimi.
A se observa ca icoanele sunt chipuri dar nu sunt in-chip-uiri fiindca nu sunt realitati care au luat chip de la oameni ci sunt descoperite de Duhul.

Una dintre cele mai lucide postări din ultimele luni!

Realitatea contaminării ortodoxiei cu habitusurile religioase inventate de catolicismul postschismatic este evidentă şi foarte gravă. Cu atât mai gravă cu cât s-au preluat, printr-o selecţie negativă dubioasă, exact acele apucături care i-au îndepărtat pe occidentali, aproape irecuperabil, de Biserica primului mileniu, cea care a schimbat din temelii cosmosul şi perspectivele metafizice ale umanului.

În atitudinea catolicilor faţă de semnificaţia cuvântului "icoană" se regăsesc în prezent cel puţin 80% dintre ortodocşii conteporani de sub ascultarea tuturor sinoadelor din lume.
În România situaţia se îndreaptă uşor, aproape imperceptibil, spre o catastrofă identitară. Deja am început să ne lăudăm ca babele de astăzi cu farmecul perioadei interbelice, să trăim în trecut pentru a compensa haosul prezentului. Dacă o să pierdem icoana - şi nu mă refer aici la copierea în scop decorativ a modelelor canonice ale trecutului - pierdem unul dintre cele mai puternice argumente că Biserica ortodoxă (tot un pleonasm şi expresia asta) este moştenitoarea adevărată a Bisericii Nedespărţite.