<<Bisericii noastre Ortodoxe i s-a dat prin Duhul Sfânt să înţeleagă tainele lui Dumnezeu, şi ea este tare prin cugetul ei sfânt şi răbdarea ei.
Sufletul ortodox e învăţat de har să se alipească cu tărie de Domnul şi de Preacurata Lui Maică, şi duhul nostru se veseleşte văzând pe Dumnezeu pe care-L cunoaşte.
Dar Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfânt, şi cel ce în mândria sa vrea să cunoască pe Făcătorul cu mintea sa, acela e orb şi nebun.
Cu mintea noastră nu putem cunoaşte nici măcar cum s-a făcut soarele; şi atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răspuns limpede: „Smereşte-te şi vei cunoaşte nu numai soarele, ci şi pe Făcătorul lui”.
Dar când sufletul cunoaşte pe Domnul, el uită de bucurie soarele şi întreaga zidire şi lasă grija pentru cunoaşterea pământească.
Dumnezeu îşi descoperă tainele Sale sufletului smerit.>>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, pag. 60, Editura DEISIS, Sibiu, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere diac. Ioan I. Ica jr.)


<<Spunea Parintele meu duhovnic: „NOI SUNTEM ORTODOCSI, DAR NOI NU PUTEM FI MANDRI CA SUNTEM ORTODOCSI, NOI TREBUIE SA FIM SMERITI CA SUNTEM ORTODOCSI SI ORTODOXIA IN SMERENIE SE PASTREAZA.>>
(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, Alba-Iulia 2002, pag.138)


Parintele Rafail Noica spune undeva ca ortodoxia este firea omului. Deci firea noastra ar fi: sa-L iubim pe Domnul Dumnezeu, sa ne iubim aproapele, sa nu furam, sa nu ucidem, sa nu... sa nu.... E foarte greu; de fapt, este imposibil, asa cum spune tot Parintele Noica; este imposibil fara ajutorul lui Dumnezeu. Ortodoxia este fara indoiala, mult mai mult decat mersul la biserica, inchinarea la Sfintele Moaste sau la icoanele facatoare de minuni.


<<Tu zici: „Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are grija de toţi.>>
Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, pag. 59, Editura DEISIS, Sibiu, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere diac. Ioan I. Ica jr.