[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
Îmi cer iertare pentru că nu te-am înţeles, cu soră şi frate. Despre dogma eretică a imaculatei concepţii, am vorbit anterior. Spune unde nu ai înţeles, ce nu ai înţeles şi cu multă bucurie îţi voi mai explica. Dar parcă ai spus că nu eşti dispus să înţelegi şi să-ţi recunoşti greşelile. Totuşi nădăjduiesc. Doar să citeşti cu inimă bună ce am scris acolo. Spre ajutor şi întărire.

Ordinul cartusienilor, oricât de sărac ar trăi, nu sunt doar ei, mai sunt şi ordinul benedictin sau alţii că nu îi mai reţin aşa bine. Ei, totuşi şi de-ar fi în vârful muntelui, cu iarbă uscată, sunt împreună, le este mai uşor, se mai îngrijesc unii pe alţii, nu e ascetism, iubitul Domnului, nu e pustnicie.
Uite plecăm de la baza elementară:

ASCÉT, -Ă, s. m. și f. (Livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascčte. Sursa: DEX '98 (1998)
ASCÉT s. v. pustnic. Sursa: Sinonime (2002)
ASCÉT, -Ă i m. rel. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; pustnic. 2) fig. Persoană care duce o viață austeră și retrasă. /<fr. ascete Sursa: NODEX (2002)
ASCÉT s.m. și f. Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ (Fig.) Om care își impune o viață austeră și retrasă. [< fr. ascčte, lat. asceta, cf. gr. asketes – deprins, exercitat]. Sursa: DN (1986)
ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascčte) Sursa: MDN (2000)
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascčte (< gr.). Sursa: DLRM (1958)
ascét - m. (vgr. asketés, exercitat: fr. ascčte). Sihastru, pustnic. Fig. Om retras și cumpătat. – La Dos. aschitŕc, (d. ngr. askitikós, ascetic, saŭ d. ngr. askítis cu sufixu -ac. V. schit). Sursa: Scriban (1939)

Cum să te fac să înţelegi altfel? Scrie şi în dex, pe net, că ascet e pustnic, nu o grămadă de oameni, care vor să imite ascetismul, oricât s-ar chinui, nu sunt asceţi, ci monahi. Romano-Catolici. Să-i mântuie Domnul şi pe ei cumva. Eresul romano-catolic nu are ascetism, nu are asceţi. Adică pustnici. Are doar monahism. Un fel. Adică mai multe soiuri. Adică monahism pervertit faţă de monahismul primar, autentic, pe care spre bucuria tuturor oamenilor, ortodocşii îl au. Înţelegi? E mură-n gură. Iartă-mi îndrăzneala.

Bucurii.