[Florin-Ionut]

Teste pentru cetoză.
Puteţi cumpăra teste pe bază de urină folosite pentru a determina dacă organismul dumneavoastră se află în cetoză. Unul din cele mai cunoscute astfel de teste e Ketostix, un altul e Keto-diastix.

În timpul acestei treceri de la glucoză la cetone drept combustibil, întregul organism, inclusiv creierul, trebuie să se obişnuiască cu acest nou combustibil. Întreaga funcţionare a organismului e afectată, la fel ca o maşină în cazul folosirii unui nou combustibil. În timp, corpul şi creierul se obişnuiesc cu un anume gen de combustibil , iar noi ne obişnuim cu felul în care corpul funcţionează cu acel tip de combustibi atît de bine încît întrebarea 'cum ne simţim şi cum funcţionăm cu acest fel de combustibil' nici nu ne trece prin minte. În timpul postului, pe măsură ce organismul îşi foloseşte resursele obişnuite şi începe să facă trecerea la alte sisteme alternative, efectele fizice, mentale şi emoţionale ce rezultă în urma utilizării combustibilului obişnuit şi care în mod uzual trec neobservate, încep să îşi facă simţită prezenţa iar noi începem să le conştientizăm. Un aspect special îl constituie o modificare în activitatea creierului; este o fază de adaptare în activitatea cerebrală în timpul postului, pe măsură ce creierul operează trecerea de la un tip de combustibil la altul.

Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post, perioada de tranziţie în care nu mai există destulă glucoză pentru o funcţionare normală a creierului. Pe măsură ce depozitele de zahăr sunt folosite iar organismul nu mai primeşte carbohidraţi, rezerva de zahăr a creierului scade. Aceasta duce la stări uşoare de ameţeală, ameţeli şi apar dificultăţi în rezolvarea problemelor complexe. În a treia zi, cînd organismul a trecut la cetoză, folosind cetone pe post de combustibil de bază, creierul începe să aibă din nou acces la 'carburant' însă unul de alt gen. Cum te simţi şi cum funcţionează creierul utilizînd acest nou combutsibil e o experienţă extrem de diferită. Aceasta nu e din cauză că cetonele ar fi inferioare glucozei – organismul le poate folosi pe ambele cu mare eficienţă. Diferenţa se face simţită deoarece a trecut foarte multă vreme de cînd organismul şi creierul au folosit acest tip de combustibil. E mai mult o dezobişnuire de glucoză decît orice altceva. În această perioadă mintea e puţin înceţoşată. Creierul şi organismul se vor obişnui cu acidul betahidroxibutiric ca sursă primară de energie în următoarele 3-7 zile cît îi ia cetozei să atingă nivelul maxim. În plin proces al cetozei creierul funcţionează cumva diferit: gîndirea poate fi la fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată, mai reflexivă, mai studiată şi mai adîncă, şi – exceptînd gîndurile referitoare la mîncare şi la terminarea postului – mai puţin înclinată să rumineze asupra planurilor de viitor.

Din nou, mica diferenţă în funcţionarea mentală din timpul cetozei e o adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpul uman e destinat, d.p.d.v evolutiv să folosească atît glucoza cît şi corpii cetonici pentru a obţine energie; nici una din cele două forme nu e inerent mai bună decît cealaltă. De fapt, cetonele sunt primul combustibil pe care-l folosim. Imediat după naştere toţi copii sunt într-o stare de cetoză deoarece trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi din laptele mamei. Deoarece nou născutul nu primeşte carbohidraţi, el îşi începe viaţa folosind cetoza ca proces de producere a energiei. Numai cînd în dietă îi este introdusă mîncarea solidă corpul copilului începe să îşi alterneze ciclul energetic bazîndu-se şi pe glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele, deoarece sunt prima sursă de energie a organismului, sunt şi cea preferată. Studiile au arătat că acestea stimulează o mai bună funcţionare în ceea ce priveşte inima, cortexul suprarenal, musculatura scheletului şi creierul, decît o face glucoza. Utilizarea periodică de către creier a acestei surse de energie alternativă în perioade cu lipsă de hrană sau perioade de post pare să aibă efecte benefice de lungă durată asupra creierului şi a sistemului nervos central. Datele electroencefalogramei şi testele endocrine arată în general îmbunătăţiri considerabile după o perioadă de post.

Glucoza, deşi e principala sursă de energie pentru majoritatea dintre noi, e doar o sursă tîrzie, consecinţă a faptului că ne hrănim cu mîncare solidă. Pe parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în mod normal durează între 24 şi 60 de luni, stimulează un metabolism pe bază de cetoză, iar unele dezvoltări fizice pot avea loc numai în prezenţa acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate a organismului de a folosi cetonele atît de eficient e foarte folositoare, deoarece corpul, care în perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate în perioade cu lipsă de hrană să treacă pe un metabolism pe bază de cetone şi să folosească rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte bine adaptat perioadelor cu hrană puţină şi în consecinţă, cum remarcă şi biochimistul Maria Linder, îşi reduce nevoia de glucoză supralicitînd prin producţia de cetone, un carburant alternativ pentru majoritatea celulelor. Cetonele din sînge îşi ating nivelul maxim în a 10-a zi de post şi substituie nevoia de glucoză a celei mai mari părţi din sistemul nervos.

Organismul e destinat dpdv evolutiv să îşi protejeze ţesutul muscular (din care sunt alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva deteriorării din timpul postului, manifestînd o abilitate la fel de bună în utilizarea corpilor cetonici.